Jurilovca, legenda navigatorilor neînfricați continuă

Îndrăzneala și spiritul luptător lăsate moștenire de navigatorii de altădată s-au trezit. Întâi a fost Festivalul Borșului Lipovenesc de Jurilovca. Hainele albastre strălucitoare, harmonicile vesele și dansurile lipovenilor s-au întors în forță să spună, din nou, Legenda. Bucătari harnici și anonimi au întețit focuri sub zeci de ceaune cu pește și-au hrănit burți flămâne și minți iscoditoare. Noii menestreli ai timpurilor, scriitori pe hârtie și la laptopuri, fotografi moderni, crainici ai minunii radioului au îălțat imnuri de slavă minunatelor bucate și harnicilor pescari.
Atunci a renăscut Speranța.

Legenda…

Stelele păleau încet, acoperite de o lumină trandafirie. Zeii trimiteau soarele pe cerul lumesc, spre bucuria muritorilor. ”Iason, se vede pământ!” a stricat cu glas gâtuit Telamon. Întreg echipajul pentaconterei Argo s-a zbuciumat brusc și s-a repezit spre prova. Telamon stătea cu mâna întinsă arătând umbra mare din depărtare, care creștea cu fiecare icnet al vântului în pânza mare a navei. Iason a murmurat încet în barba mare, crescută sălbatic ”Să te audă Zeii, Telamon! Pentru numele bunului centaur Chiron, ne ajung toate zilele și nopțile de valuri din Colchida încoace…”
Coasta creștea încet și rocile-i scânteaiau în toate culori create de zei pe măsură ce soarele ieșea din Marea cea Mare.
”Pământ este, Telamon, precum bine ai strigat! Slăvit fie numele atotputernicei Hera! Suntem salvați! Să tragem la mal și ne odihnim” a strigat bucuros Iason.
Coasta din fața navigatorilor încă nu știa, dar timpul urma să o boteze Doloșman, iar despre curajoșii Argonauți conduși de Iason, care au traversat apele negre ale mării, ajutați de zei și de stelele nopților senine, ca să pună piciorul pe Pământul Făgăduinței și Speranței, au povestit vreme de milenii, menestreli și cronicari cu pene de gâscă muiate-n tuș.
De un milion de ori s-a mai ridicat soarele din apele mării după aceea dimineață dăruită de zei, de un milion de ori a mai strălucit Coasta Doloșmanului și o comunitate de navigatori neînfricați s-a născut continuând legenda lui Iason și-a Argonauților săi: Jurilovca…

Jurilovca

Hrănită cu legendele Lipovenilor, pescari talentați și vrednici, micuța comunitate a căpătat o aură aparte în vremurile dinaintea anilor 90. Borșul de pește i-a devenit simbol. Oricine voia un crap fălcos, un caras mare și dulce, o știucă ageră și gustoasă lua drumul Jurilovcii. Nu exista constănțean sau bucureșteam care să nu știu drumul spre bunătățile mării: la Jurilovca, unchiule. De Jurilovca s-a legat destinul ultimei guri de comunicare dintre Lacul Razim (Razelm pe vechile hărți) și Marea Neagră, Gura Portiței, unde s-a înălțat una din cele mai mari cherhanale ale deltei. Șase luni pescuiau pescarii în apele dulci ale lacului, șase luni pescuiau pe mare. Neobosite, platformele pe roți de fier, cărau pe șinele înguste de tren sute, mii, zeci de mii de lăzi cu pește. Bogăția și tradiția păreau fără de sfârșit. Păreau, dar într-o zi toate s-au sfârșit. Unii au numit-o privatizare, alții schimbare, alții democrație. Oamenii locului au numit-o nenorocire. Cherhanaua s-a închis, fabricile de conserve au dat faliment, în portul vechi au început să se rărească bărcile, sărăcia și deznădejdea au început să umble pe ulițele satului atât de mândru altădată.
Poate să pare o născocire astăzi, dar la Jurilovca strălucitoare de altădată apa abia dacă mai curgea la robinet. Când și când, o oră două, se dădea zvon că va curge apa și oamenii fugeau disperați spre case, ca să umple bidoane cu lichidul prețios, fiindcă nu se știa când se va mai întâmpla asta. Poate peste două zile, poate mai mult…
Părea că zeii care i-au adus pe malul cel norocos, cu milenii în urmă, pe Argonauți își întorseseră capul de la frumoasa comunitate de pescari…

Întâi a fost Festivalul Borșului, apoi a fost Speranța

Dar, îndrăzneala și spiritul luptător lăsate moștenire de navigatorii de altădată s-au trezit. Întâi a fost Festivalul Borșului Lipovenesc de Jurilovca. Hainele albastre strălucitoare, harmonicile vesele și dansurile lipovenilor s-au întors în forță să spună, din nou Legenda. Bucătari harnici și anonimi au întețit focuri sub zeci de ceaune cu pește și-au hrănit burți flămâne și minți iscoditoare. Noii menestreli ai timpurilor, scriitori pe hârtie și la laptopuri, fotografi moderni, crainici ai minunii radioului au îălțat imnuri de slavă minunatelor bucate și harnicilor pescari.
Atunci a renăscut Speranța.
Apoi a fost Munca. Apoi a fost Apa. În fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare minut. În toate casele Jurilovcăi.
Apoi a fost Turismul.
Atunci a început Bunăstarea. Vremurile noi au început să strălucească și vechiul port nu și-a mai încăput în piele de bucurie și de bărci.
Așa că, pe 17 septembrie, anul de grație 2023, se naște Noul Port Jurilovca. Unde sunteți invitați, normal. Să veniți cu sufletele pline de încredere și speranță și cu burțile goale. Gazdele se vor ocupa de toate cele de trebuință.

Ș-am încălecat pe scordolea și v-am spus povestea așa…

Sursa foto: Visit Jurilovca  Autor – Daniel Micu