În muzeul din Topalu strălucește o… ”Margine de crâng” din Balcic, semnată de fabulosul Nicolae Tonitza

În satul de pe malul Dunării dobrogene, care continuă prin valurile timpului legenda turcului șchiop – Topal, dar înțelept și harnic, demn să rămână în istoria locului, și-a construit nemurirea familia Vintilă, care a lăsat moștenire României o colecție de lucrări de artă fascinante, găzduită de casa părintească a donatorului, doctorul Gheorghe Vintilă, astăzi Muzeul Dinu și Sevasta Vintilă, unic în Europa.

Între lucrările ce pot fi admirate în expoziția permanentă sunt cele ale prietenului doctorului Vintilă, Nicolae Tonitza, unul dintre cei mai mari pictori ai României din toate timpurile, interpret al „tristețelor luxuriant colorate”, considerat liderul generaţiei sale de artişti, din care au făcut parte Ressu, Iser, Petraşcu sau Palladi, remarcându-se prin complexitatea activităţilor pe care le-a abordat: pictură, desen, caricatură, olărit, pictor scenograf, scriitor şi cronicar plastic. A impresionat prin felul în care a suprins în lucrările sale tonurile luminii şi farmecul atmosferei, atât în ţară dar şi peste hotare, prin expoziţiile prezentate la München, Paris, Roma, Veneţia şi Genova

Tonitza s-a născut la 13 aprilie 1886, la Bârlad, judeţul Vaslui, fiind primul dintre cei cinci copii ai Anastasiei și ai lui Neculai Toniță – comerciant. A urmat Şcoala primară de băieți nr. 2 din Bârlad, apoi Gimnaziul real „Manolache K. Epureanu” din localitatea natală, dovedind încă din copilărie calităţi remarcabile de caricaturist şi desenator. În anul 1902 este înscris la Şcoala Normală de Belle-Arte de la Iaşi, în clasa pictorului Gr. Gheorghe Popovici, avându-l ca profesor şi pe Emanoil Bardasare, iar printre colegi pe Ștefan Dimitrescu și Leon Viorescu, de care îl va lega o lungă şi trainică prietenie.

În 1907 continuă studiile, la München. Călătorește în Franța și Italia. Lucrează un timp la Paris, în atelierul său din Montmartre. A zugrăvit, împreună cu alți colegi pictori, bisericile din Scorțeni, Bacău – 1904, Peoni, Vaslui – 1911, Netezești, Ilfov – 1914, biserica Mănăstirii Durău – 1935, biserica Sf. Gheorghe Nou din Constanța – 1931.

”Tonitza a lucrat mult la Balcic și mai ales la Mangalia. Toate marile muzee ale țării, ca și numeroase colecții particulare dețin opere semnate de artist” a scris fostul mare director al Muzeului de Artă Constanța, Florica Cruceru, în „Catalogul Muzeului Dinu și Sevasta Vintilă Topalu – Repere Identitare”.

Pictura lui Tonitza a rămas de-a lungul timpului o mărturie a genialităţii sale, o revelaţie a idealului şi frumosului, dovada unor valori spirituale autentice. Ochii copiilor pictați de Tonitza, sunt mărturia cea mai elocventă a poeziei unice pe care artistul a adus-o în arta plastică românească.

„Lucrarea Margine de crâng din colecţia Muzeului de Artă Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu prezintă o construcţie spaţială predilect utilizată de Tonitza în aceşti ani: dintr-un prim plan cald, de vegetaţie, se detaşează pe golful şi dealurile Balcicului, siluetele a trei copaci înverziţi… Ritmul acestei lucrări, cu certe corespondenţe muzicale, este bazată pe măsura descrescătoare a numărului trei: trunchiuri, mase de frunziş, pante domoale, alternanţa regnurilor, grupări de linii şi forme înscrise pe parcursuri oblice sau verticale. Deşi culoarea dominantă a tabloului este un verde cald, acelaşi dar cu dozaje diferite de ocru în coroanele copacilor şi ţărmul cu vegetaţie pitică – un roz sidefiu şi transparent se insinuează în alcătuirea celorlalte forme spaţiale, conferind tabloului originalitate şi graţioasă unitate” a scris despre artist regretata Doina Păuleanu, în volumul său „Grupul celor patru”, dedicat marilor artiști Nicolae Tonitza, Francisc Șirato, Oscar Han și Ștefan Dimitrescu

Tonitza s-a consacrat în pictură ca un remrcabil creator al portretelor, în particular al copiilor – gingaşi şi inocenţi – , dar şi al portretului feminin, pentru care manifestat o atracţie specială, reuşind să-i surprindă, ca nimeni altul, expresivitatea. A manifestat o înclinaţie specială şi în surprinderea peisajelor, creând, prin jocul pe alocuri grav al culorii, secvenţe monumentale, dar a realizat şi creaţii în care a impregnat florilor efecte luminoase nebănuite prin folosirea inspirată a culorilor.

Elocventă pentru valoarea inestimabilă a operei artistului este faptul că pe piaţa de artă din ţara noastră, Tonitza este artistul care a dat una dintre cele mai valoroase lucrări din toate timpurile – opera sa „În iatac” fiind adjudecată la o licitaţie în iarna lui 2011 cu nu mai puţin de 290.000 de euro. Primul în acest top este Ştefan Luchian, pictura sa „Două fete” fiind vândută, în aprilie 2013, cu suma-record de 300.000 de euro. Pe locurile următoare în topul celor mai bine vândute lucrări sunt creaţia lui Nicolae Grigorescu „Ţărăncuţă odihnindu-se”, care în acelaşi an – 2011 – a fost adjudecată cu suma de 270.000 de euro şi creaţia lui Luchian „Tufănele galbene” adjudecată la 170.000 de euro în decembrie 2013.

În fapt Tonitza este cel mai bine vândut artist pe piaţa de artă din România în ultima perioadă, în anul 2012 fiind vândute 60 de lucrări ale artistului – la o valoare totală de peste 1,4 milioane de euro, în 2013 – 48 de lucrări la un preţ cumulat de peste 900.000 de euro, iar în 2014 – 38 de lucrări, cu o cifră cumulată de aproape 600.000 de euro. În anul 2015 Tonitza a fost detronat de pe locul I al vânzărilor, pictorul Theodor Aman a avut vânzări de 425.132 de euro la cele câteva zeci de sesiuni organizate de casele de licitaţii din ţară, fiind vândute 73 de opere semnate de Aman, iar pe locul doi se situează Nicolae Tonitza cu 27 de lucrări cumpărate la suma totală de 342.676 de euro, iar pe locul trei Nicolae Grigorescu cu 12 opere, adjudecate la suma totală de 279.500 de euro.

SURSE: Radio România Regional, Radio România Cultural, Muzeul de Artă Constanța