Distanța dintre Topalu și… Tropez, se măsoară în… Pallady? „Peisaj din Saint-Tropez” pe malul Dunării

”Studiază cu Gustave Moreau, apoi cu alții, între care cu monumentalistul Puvis de Chavannes. A călătorit în Italia și Spania; la Toledo a fost îndelung în preajma artei lui El Greco. A locuit la Paris între 1906-1930, cu reveniri frecvente în țară. Lucrările sale se află în toate marile muzee de artă ale țării, în colecții particulare din România și Franța” a scris primul director al Muzeului de Artă Constanța, Florica Cruceru, în „Catalogul Muzeului Dinu și Sevasta Vintilă Topalu – Repere Identitare”.

Surprinzător, pe unul din pereții din interiorul casei frumoase de la stradă, din buricul satului Topalu, încântă și buimăcește, totodată, prin neașteptata-i prezență, ”Peisaj din Saint Tropez”, semnat de unul din titanii artelor românești, Theodor Pallady. Casa frumoasă de la stradă este Muzeul Dinu și Sevasta Vintilă de astăzi, născut din dorința, voința și generozitatea vizionară a doctorului Gheorghe Vintilă.

Theodor Pallady a avut ascendenţă nobilă, s-a născut în 1871, a fost crescut şi educat într-o familie veche de boieri din Moldova, și aşa s-a manifestat întreaga sa viaţă, ca un aristocrat, refugiindu-se în artă, pe care a considerat-o mereu o necesitate. Pallady a studiat până în 1889 ingineria la Politehnica din Dresda, luând în acelaşi timp lecţii de desen şi pictură cu Erwin Oehme, care, recunoscându-i înzestrarea artistică, l-a sfătuit să plece la Paris. In capitala Franţei a lucrat în atelierul lui Jean Arman şi s-a înscris la Académie des Beaux-Arts.
În 1904 a revenit în ţară şi a expus la Ateneul Român şi la Saloanele Oficiale. A menţinut însă legatura cu Parisul, unde a deschis mai multe expoziţii personale. Strânsa prietenie cu pictorul francez Henri Matisse

Simbolismul perceput la început din perspectiva profesorului său, Gustave Moreau, este substratul multora din lucrările sale. De aici provine şi pasiunea lui de a picta nuduri şi natura statică. Nudurile sale par a fi într-o permanentă întrepătrundere cu atmosfera interioarelor. Femeia apare ca un simbol al iubirii, şi mai puţin al dorinţei, ca o meditaţie asupra destinului. In lucrările cu natura moartă, obiectele îşi pierd realitatea, câştigând sensuri subtile. Armoniile sale vizează capacitatea privitorului de a realiza în imaginaţie viaţa secretă a culorilor şi formelor.

În 1956, anul în care a şi murit, a primit titlul de Maestru emerit al artei, organizându-se Expoziţia retrospectivă „Theodor Pallady“. In 2012 a fost declarat membru post mortem al Academiei Române.

SURSE: Radio România Cultural, Radio România Regional, Muzeul de Artă Constanța