Topalu, milioane de euro cu wc-ul în fundul curții

Muzeul de la Topalu este, probabil, cel mai bun exemplu despre cum nu înțelegem să mutăm bani cu nemiluita din buzunarul turiștilor în buzunarul instituțiilor de cultură și, prin ricoșeu, în cele ale comunităților locale. Asta după ce ți-a căzut pară mălăiață în gura lui Nătăfleață ditamai colecția de lucrări plastice, picturi și sculpturi semnate de greii României: Tonitza, Petrașcu, Oscar Han, Paciurea, etc. Asta după ce doctorul Vintilă nu ți-a pus în brațe, de-a moaca, doar colecția fabuloasă, ci și locația unde să fie expusă, ție rămânându-ți doar să dai cu var, să-ți pui niște sisteme de securitate, cât să nu ți le umfle ultimul șuț care trece pe ulița din fața muzeului, și să vinzi bilete fără număr.

Din păcate, după ce am văzut, nu mi-a rămas să-mi imaginez, pentru a multa oară, decât că, atunci când vorbesc despre o strategie coerentă de dezvoltare a turismului, cel mai probabil mai marii județului se gândesc la o strategie de găbjit terenuri, ce-a mai rămas nemanglit de conducerile din trecut, nicidecum la programe realiste, care pot și trebuie să fie puse în practică.

Să povestim…

La solicitarea unei mari companii de turism din România, probabil cea mai mare și mai cunoscută, care promovează intens turismul intern pentru cunoașterea frumuseții de acasă, în calitate de ghid național de turism – calitate confirmată de Guvernul României – am făcut o vizită de documentare la Cetatea Capidava și Muzeul din Topalu.

Spectacolul interesului declarativ, dublat de o lipsă crasă de interes real s-a arătat încă de la primii pași. Nu există indicatoare și nici panouri de informare pentru turiști, în pofida declarațiilor înflăcărate, ale autopupăturilor pe obraji prestate de conducătorii județeni și-ale limbilor fierbinți trase de slujbașii mediatici și de unii din directorașii instittuțiilor din subordine.

La Capidava, o singura cetate din județul Constanța care a beneficiat de un program de reconstrucție, NU EXISTĂ NICI MĂCAR UN SINGUR PANOU DE INFORMARE în interiorul fortificației. Nici măcar unul. Te învârți ca prostul în bătătură. De ghizi îndrumători nici nu mai vorbesc. Practic, caști gura câteva minute, te convingi singur că n-ai venit degeaba acolo, ca să nu cazi de papagal în proriul for intim, după care te urci în mașină și pleci. De promisa expoziție (muzeu al cetății?) nici gând. Doar vorbe-n vânt, gargară, poze pentru propapgandă.

La Muzeul de Artă din Topalu aveam ceva așteptări, mărturisesc. Rezervate așteptările, din pricina îndelungatului proces privind proprietatea colecției de artă expuse, dar, totuși, câtă vreme vindem bilete la intrare, așteptări. Colecția, superbă. Efortul doamnei ghid și casier, o femeie admirabilă, în jur de 60-70 de ani, chinuită de o artrită dureroasă chiar și pentru privitor (așa mi s-a părut mie), făcându-și datoria eroic sprijinită într-o cârjă, repet, efortul… uluitor. Mai departe, însă… Toaletele pentru eventualele grupuri de turiști sunt în fundul curții, două triunghiuri în beton, pe lângă care bâzâie muștele. Secolul 20 încă nu a venit la muzeul unde doar cu rama unui tablou expus construiești două wc-uri moderne, să se învârtă după soare. Chiuvete pentru spălat pe mâini…, hai, că sunteți chiar pretențios de obraznici! Suveniruri? Sunați la altă ușă! Sistem modern de ghidare, în limbi străine – muzeul se află pe traseul Eurovelo 6, cel mai recomandat traseu de bicicletă din Europa – nu există.

Cam așa arată dezvoltarea durabilă, atragerea turiștilor în județul Constanța, altundeva decât în mașinăria organizată de jupuit portofele de pe Litoral. Ne mândrim cu cetățile grecești de acum peste 2000 de ani, ne mândrim cu muzee fabuloase, ne mândrim cu diversitatea etnică și gastronomică dobrogeană, în realitate, însă, ne doare-ntre buci. Fix între bucile de jos. Panglici pe nas. Nu, nu pe noi, cetățenii, ci pe ei, gargaragii politici plătiți cu lefuri grase din banii noștri, unii și cu pensii speciale.

PS În dreptul intrării în muzeul Cetății Histria, directorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, pe care l-am criticat pentru modul în care înțelege să se comporte într-o funcție publică, fie ea și sprijinită politic tot publică rămâne, m-a văzut în fruntea unui grup de zeci de turiști care plăteau bilete și ghidaj, s-a uitat cu ură la mine și a dispărut. Ăștia sunt dezvoltatorii județului, cu ei defilăm… PS Suveniruri nu au plătit turiștii, fiindcă nu există suveniruri. Râsu-plânsu…