”Montarea celor trei cruci pe turlele bisericii Adormirea Maicii Domnului și a Sfântului Haralambie – prilej de mare bucurie pentru creștinii din municipiul Medgidia” a scris primarul municipiului Medgidia, Valentin Vrabie, pe contul său de Facebook.
Sfântul sfințit mucenic Haralambie este cunoscut și ca fiind apărător împotriva ciumei și a foametei. În Acatistul închinat lui se spune: „Bucură-te, izbăvitorule de ciumă și de foamete!”. Istoria consemnează că oamenii au cerut ajutorul său în diferite situații grele, cum au fost „ciuma lui Caragea Vodă” din 1813, dar și foametea din vremea lui Alexandru Moruzi, din 1795.
”Prin harul și binecuvântarea Bunului Dumnezeu, au fost înălțate cele trei cruci pe turlele bisericii Adormirea Maicii Domnului și a Sfântului Haralambie, situată în zona Spitalului Municipal Medgidia. Deși construcția bisericii a fost demarată încă din anul 2007, abia în această perioadă se fac ultimile lucrări la acoperiș și la fațadele exterioare, urmând ca în perioada următoare să depunem toate eforturile necesare pentru ca această frumoasă biserică să fie finalizată.
Mă rog lui Dumnezeu ca prin semnul Crucii Sale, care este și simbol al Împărăției Cerurilor, să fim întăriți și protejați atât noi, locuitorii Medgidiei cât și toți cei care vor trece pe lângă această sfântă biserică și se vor închina. Sfânta Cruce este armă împotriva diavolilor și nădejdea creștinilor, este cea care ne apără și ne ocrotește, ne întărește în lucrarea noastră și ne păzește de primejdii, de nevoi și de necazuri.
Să ne rugăm cu toții să fim ocrotiți prin harul Celui care S-a jertfit pe Cruce și să ne străduim fiecare, după puterile noastre, cu demnitate, cu credință, cu nădejde și cu dragoste, să purtăm Crucea pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o!
Slavă lui Dumnezeu că s-a reușit această lucrare iar Sfânta Cruce să ne ocrotească toată viața!” a scris Vrabie în rețeaua de socializare.
Haralambie a fost preot în cetatea Magnezia din provincia romană Asia Minor (Asia Mică, în Turcia de azi) și a trăit în secolul al II-lea. A depus mare râvnă în propovăduirea Evangheliei lui Hristos, sfătuindu-i și îmbărbătându-i pe credincioși în vremea persecuțiilor anticreștine. În urma eforturilor sale, comunitatea creștină din Magnezia s-a consolidat și chiar s-a mărit prin convertirea multor locuitori ai cetății, iar Haralambie a fost hirotonit episcop al Magneziei și al împrejurimilor acestui oraș. Prigoana anticreștină s-a întețit în timpul domniei împăratului Septimiu Sever (193-211), atunci când Haralambie avea deja o vârstă înaintată.
Lucian, numit de împărat ca proconsul al cetății Magnezia din Asia Mică și al teritoriului aferent, era foarte supărat de faptul că Haralambie reușise să convertească foarte mulți păgâni și să facă din comunitatea creștină de acolo un exemplu și pentru alții. Ca urmare, episcopul Haralambie a fost arestat și pus să-și renege credința și să se închine zeilor păgâni. La refuzul categoric al lui Haralambie, proconsulul Lucian a dat ordin să fie torturat până când își va renega credința și se va se închina zeilor păgâni. Torționarii săi au folosit un instrument cu care i-au jupuit pielea de pe tot corpul, supunându-l la chinuri inimaginabile. I-au rupt carnea cu cârlige de fier și l-au jupuit de piele, timp în care sfântul le mulțumea călăilor săi, spunând: „Vă mulțumesc, fraților, că mi-ați reînnoit sufletul care dorește să se unească cu veșnicia!”. Văzând că sfântul rabdă durerile fără să scoată vreun cuvânt rău, doi soldați care îl păzeau, Porfirie și Vaptos au mărturisit credința lor în Hristos, dar au fost omorâți pe loc, prin tăierea capului cu sabia. La fel, alte trei femei care au văzut puterea sfântului de a îndura chinurile,
Se spune că proconsulul Lucian, cuprins de mânie, a apucat el însuși instrumentele de tortură, începând să-l rănească pe sfântul martir, când deodată mâinile i-au căzut ca secerate de sabie, rămânându-i atârnate de corpul sfântului. Atunci, l-a scuipat în față pe sfânt, dar gura i s-a strâmbat și i s-a întors la ceafă. Lucian, disperat, l-a implorat pe sfânt să-l salveze cu rugăciunile sale și să se milostivească de el. Sfântul martir, în bunătatea lui, s-a rugat pentru Lucian, care s-a vindecat pe loc.
La vederea acestor minuni, mulți dintre cei prezenți au trecut la creștinism, printre care și Lucian, care a căzut la picioarele sfântului episcop și l-a rugat să-l boteze. De asemenea, proconsulul Lucian a oprit persecutarea creștinilor din provincia pe care o guverna, intenționând să-i raporteze împăratului toate cele întâmplate. Împăratul Septimiu Sever, care se afla atunci la Antiohia (în vestul Asiei Mici), când a auzit toate acestea, a fost cuprins de mânie și a trimis o trupă de trei sute de soldați pentru a-l aresta pe Haralambie și a-l aduce în fața lui. Soldații nu s-au mulțumit doar cu arestarea sfântului, ci l-au supus și la chinuri, legându-i barba în jurul gâtului și trăgându-l de ea pe drum. Odată ajuns în Antiohia, a fost supus la alte chinuri: i-au înfipt un piron de fier în trup, i-au ars fața și i-au jupuit pielea de pe trup, însă sfântul Haralambie s-a vindecat în chip miraculos. Văzând curajul său în fața chinurilor, mulți oameni au trecut la creștinism, fiind condamnați la moarte la rândul lor pentru acceptarea credinței creștine. Se spune că s-ar fi convertit cu această ocazie chiar și fiica împăratului, Galinia. Prefectul Crispus al Antiohiei l-a îndemnat pe împărat să-l ucidă cât mai grabnic pe Haralambie, pentru a stăvili astfel răspândirea creștinismului în provincia Antiohia. În fața refuzului repetat al episcopului de a se închina zeilor păgâni, împăratul a dat ordin să i se zdrobească gura cu pietre și să i se ardă barba. În cele din urmă, la insistențele prefectului Crispus, împăratul a pronunțat sentința de condamnare la moarte a lui Haralambie, prin decapitare. Haralambie a murit însă în temniță în jurul anului 202, înainte de a fi executat. Ulterior, fiica împăratului, Galinia, care trecuse la creștinism, a îngropat trupul martirului cu multă onoare.
![](https://ctnl.ro/wp-content/uploads/2023/08/POVESTILE-MARII-NEGRE.jpg")
