CETĂȚEANUL COMAN: Mohammad Murad face treaba autorităților lui Pește ales și prăjit

Cel mai important jucător din turismul de pe Litoral, Mohammad Murad, a dat sfoară-n țară cum că se apucă sa facă ceea ce autoritățile lui pește ales și prăjit mestecă pe la toate sindrofiile lor de bogați, printre sticlele de șampanie: un Incubator practic de afaceri.

Cu alte cuvinte, fără prea multe fasoane, omul de afaceri a constatat că afacerile sale din turismul de pe litoralul românesc folosesc diverși furnizori pentru sumedenie de produse și servicii și, ca orice om cu scaun la cap, s-a propus CLIENTUL NUMĂRUL 1 pentru 15 întreprinzători care vor să înceapă o afacere și au nevoie nu doar de un pospai de finanțare, pentru care băncile și programele Statului român îți cer și pe mama și pe tat, plus casa cu tot cu chiloții de pe tine garanții, cât mai ales de un client mare și gras, care să le asigure desfacerea produselor la început de drum.

Murad propune o relație win-win. El pune bani și comenzi serioase la bătaie și primește, în schimb un furnizor stabil și predictibil, cu prețuri corecte, care n-o ia razna, nu dă faliment, nu te lasă cu ochii-n soare când ți-e lumea mai dragă și mai ales, nu-și bate joc de calitatea produselor sau serviciilor oferite. În partea cealaltă, micul întreprinzător nu este nevoit să lingă clanțe pe la toate partidele, nu e nevoit să fie sluga tuturor ciocoilor administrativi ca să-și găsească primul/primii clienți.

Moha, cum îl alintă prietenii, nu inventează apa caldă. Acest mecanism economic simplu a fost transformat de turismul din Turcia într-o mașinărie infernală, care alimentează cunoscutul sistem all-inclusive. Da. Cei care au zburat în Antalya ca să guste din turismul obedient practicat în marile resorturi turcești, a avut posibilitatea să observe că jumătate din oraș arată ciudat, o o mare de construcții albicioase, întrerupte, din loc în loc de clădiri cu acoperișuri vizibil industriale.. Am aflat, ulterior că acelea sunt serele în care se produc sutele de tone de legume și fructe pe care bucătăriile resorturilor le primesc proaspete, la prima oră. Și când spun prima oră, vorbesc de 4-5 dimineața. La ora aia turiștii dorm, obosiți de licori și spectacolele de divertisment, dar serviciile resortului deja aleargă în toate părțile. Când am întrebat, curios, ce este containerul acela mare care este scos din curtea hotelului, unul din managerii de serviciu mi-a explicat: ”Tot ceea ce s-a consumat parțial și ce nu s-a consumat se împachetează și este eliminat, fiindcă vine un container nou cu tot ceea ce este nevoie astăzi. Totul este proaspăt. Nimic de ieri, totul de astăzi”. O morișcă înspăimântătoare, pe care, însă, cândva a avut-o și turismul românesc pe vremea când zburau în draci avioanele cu turiști străini, când trebuia să ai pile mari de tot să prinzi un loc – cu bani grei, nu jucărie – la Calul Bălan, Nunta Zamfirei, Melody.

Vor fi în stare și alții să creeze astfel de mici moriști, cum face libanezul cu inimă de român de la Phoenicia, din care să se întrupeze morișca cea mare a renașterii turismului românesc de la malul Mării Negre pentru 8 luni pe an?