CETĂȚEANUL COMAN: Chițac, Făt Frumos cel Ponosit…

L-am revăzut pe vremelnicul primar al Constanței, Vergil Chițac, la o gargară despre turism organizată în fața muzeului de istorie, de pe care cade acoperișul, țiglă cu țiglă. Un personaj neîngrijit, cu pantalonii spânzurați sub burta deja prea mare pentru ei, o cămașă căscată la nasturele din vecinătatea brăcinarilor, prilej de admirat flocii din jurul buricului și o pereche de pantofi care scânceau sub presiunea anilor trecuți peste ei. Aproape că-ți venea să pariezi pe gaura din ciorapi. O imagine la fel de ponosită ca aceea care a cuprins de opt luni orașul în fruntea căruia l-au cocoțat alegătorii. După chipul și asemănarea…

Din păcate, fiindcă ne reprezintă pe toți, primarul Constanței este cel mai vizibil exemplu de apevist care nu știe să poarte haine civile sau nu simte nevoia să-și cumpere o cămașă potrivită, un pantalon de doamne-ajută, un pantof elegant. Deși nu banii cred că sunt problema, pare că poartă, îndârjit, cele două perechi de pantaloni găsite-n șifonier în ziua ”liberării”, până vor face o gaură-n cur. Totuși, măcar un consilier responsabil, o șefă de cabinet care să nu-l lase să plece ca la coasă, o admiratoare de pe la partid, nu se găsesc să-i explice importanța hainei, care nu-l face, dar îl îmbracă pe reprezentantul al unei comunități? Face economii sau ce?

Și, așa, ca un Făt Frumos cel Ponosit, anunță mereu că a mai demolat câte-o cașcarabetă lipsită de importanță sau având legătură cu vreo realizare a lui Făgădău. O clădirică mâncată de mucegai de ani buni, un perete de carton, un ponton al unei cârciumi, o roată panoramică. Despre clădirea de la Lupoaică, Ferească Dumnezeu!, nici un cuvințel, nici o aducere aminte din vremurile când țopăia Hora Prostirii și promitea c-o să dea cu buldozerul dosarelor peste construcție. Despre zecile de blocuri răsărite peste răposatele spații verzi ale urbei nici un sunet.

Nimic despre CONSTRUIT. Nimic în afara proiectelor moștenite de la Făgădău, dar și alea par să stea pe loc.