Țângăul și lăutarii Statului

Inamicul Statului a fost descoperit. Ochiul vigilent al camerelor l-a țintit și l-a înregistrat, iar corul lăutarilor Statului a atacat imediat, cu aplomb o bătută strămoșească. Praf l-au făcut pe țângăul cu o carioca, a cărui vitejie de copil a fost să mâzgălească un rahat de margine de autobuz turcesc proaspăt oferit cetățenilor Constanței, cu aerul că au primit o flotă de Enterprise-uri conduse de nepoții lui Piccard. Internetul s-a umplut de veninul țambalagiilor, care au titrat cuvântul vandalism până când i s-a făcut manualului de istorie rușine și-a fugit în stepele Asiei. Filmulețul livrat cu mânie proletară de corul propagandistic al primăriei a făcut, probabil, înconjurul planetei aroganților, al cărei mare edil a uitat, cu siguranță că, și el, în vremea copilăriei de pe dealurile neferoase ale Altîn Tepe-ului, s-o fi cățărat în cireșul vreunui vecin, o fi tras de coadă vreo mâță bagaboantă sau o fi scrijelit cu briceagul în băncuța de la poarta vreunei babe nesuferite.

Mucosul cu început de tuleie sub nas a fost crucificat de aplaudacii marelui conducător pentru o năzdrăvănie copilărească: o mâzgălitură cu o carioca. Nici măcar n-a scris M–E PSD, ca să-i fie întrerupt biletul 10 minute.

Din păcate, lăutarilor Statului nu le pute grav distrugerea patrimoniului cultural al municipiului Constanța și nici proptirea de plasticăraie în geamurile celui mai fotografiat și iubit monument din România, Cazinoul, motive arhisuficiente pentru care ar trebuie să crucifice autoritățile în fiecare dimineață. Nu. Mai bine să sfâșie un adolescent.