Constanța Fascinantă: S-a inventat Jupânul de Pașapoarte

Să zicem că te-ai obișnuit să te plimbi prin Europa ca un belfer, doar cu bucata de plastic numită carte de identitate. Vrei la Praga? Hop în avion, arăți buletinul la aeroport și ușcheala! Vrea nevasta shopping la Viena, Milano, Paris? Bineînțeles, dragă. Treci plasticurile pe sub nasul funcționarilor de la ghișee și te prelingi spre porțile de îmbarcare, nu înainte de a lua ceva de glojderit din duty-free-uri, că-i ofertă! Nu mai este ca pe vremuri, invitație de la un cetățean rezident, dovadă de cazare, bani cash de cheltuială arătați vameșului cu mutră de temnicer specializat la Auschwitz.

Prin urmare, este foarte posibil, ca din obișnuința de a nu folosi pașaportul, să nu-ți dai seama că mai are 2 săptămâni și expiră sau, pur și simplu că a expirat. Fatalitatea dracului, exact atunci ai tu nevoie de el! Ești invitat într-o delegație oficială care pleacă în Turcia peste 5 zile și ăia te aruncă peste gardul aeroportului dacă pașaportul tău nu mai are cel puțin șase luni de valabilitate. Nu poți și nici nu vrei să refuzi, căci e sarcină de serviciu, nu te-a trimis mă-ta să-i cumperi sugiuc din Piața Tacsim! Îți trebuie pașaport nou, fraiere, și asta înseamnă că vei da ochi cu Marele Jupân al Pașapoartelor, Conte al Scaunului din Piele plătit din Banii Statului, Baron de Audiențele Mușchilor lui, care își ține biroul în pivnița Casei Albe din Constanța.

Casa Albă îi spun oamenii, dintr-un vechi reflex, dar ea e un fel de casă maro, care pute a șosete nespălate faza 3 (poți să joci D’arts cu ele), unde e mereu o coadă până la intrarea în areal, la care stai în picioare, deoarece Statul – a se citi Prefectura Constanța – nu poate să cumpere un rahat de aparat care scuipă bonuri de ordine, ca să nu mai stea contribuabilii ca oile la muls. Scaunele sunt aproape jerpelite, lambriurile crăpate l-au văzut fugind pe ultimul secretar PCR și ferească-te Dumnezeu să te taie ceva că… Tăblițele de pe pereți, cu informații utile pentru popor, sunt corectate cu hârtii lipite peste tablă, aprope că te simți turist în Burkina Faso. Dacă ați găsit vreo asemănare cu ceea ce constănțenii numesc La Pașapoarte este pentru că așa este.

În acest tablou ajungi tu, contribuabil la bugetul statului, cu intenția de a-ți face un pașaport la urgență, în trei zile, altfel nu poți pleca. Te așezi la coadă, fiindcă cea mai apropiată dată la care te-ai fi putut programa online era peste o săptămână. Rahat! Strângi din dințișori și te bălăngăni pe picioare în spatele altor 20 de cetățeni doritori de pașapoarte. După o oră, intri. Este momentul în care afli că, pentru eliberarea unui pașaport la urgență, este musai să completezi o cerere și să te duci în audiență la Marele Jupân al Pașapoartelor, Conte al Scaunului din Piele plătit din Banii Statului, Baron de Audiențele Mușchilor lui, care să o lectureze cu ochii lui profesioniști, să o analizeze cu creierul lui mare și frumos, să te scruteze cu privirea lui de laser și să decidă dacă ai voie să primești pașaport la urgență sau nu.

Da, așa a decis Statul Român, să te pună la dispoziția unuia cu epoleți, care să te primească în audiență când stabilește el, nu când ai tu nevoie, în fața căruia să te umilești chiar dacă el e plătit din bani taxați de la tine și familia ta, care să decidă după un semne ce se arată doar unui inițiat ca el dacă urgența ta e urgență sau nu.

Pasul următor este ca Marele Jupân al Pașapoartelor, Conte al Scaunului din Piele plătit din Banii Statului, Baron de Audiențele Mușchilor lui să decidă cine merită pașaport și cine nu. Mi se pare foarte logic.