A fost odată o mică gară – 12 februarie 1989

A fost odată o gară, printre singurele din rețeaua căilor ferate, unde trenurile, din oricare direcție ar fi sosit, se opreau aici, urmînd ca la înapoiere să o ia în sens invers. Ați bănuit, probabil că este vorba de vechea gară C.F.R. a orașului Constanța. O gară mică, modestă, cu numai două peroane lungi, construită în secolul trecut.
Ieșirea Constanței din anonimatul sfîrșitului de veac XIX s-a datorat în bună măsură și primului pod de cale ferată peste Dunăre, la Cernavodă, care a stabilit, din 1895, legătura directă între Dobrogea și Capitala țării. Cei mai tineri constănțeni – și turiștii sosiți pe litoral, după anul 1960 – nu cunosc decât din auzite locul unde se află această micuță gară, unde soseau doar câteva trenuri pe zi.
Ea s-a aflat în plin centrul orașului, în zona ocupată acum de impunătorul monument al Victoriei și frumosul parc care-l înconjoară. Vechea gară cunoștea o oarecare animație doar în timpul verii, cînd soseau la mare vilegiaturiștii acelor vremuri, printre aceștia numărându-se personalități renumite ale culturii și artei românești interbelice. Ziaristul F. Urseanu relateză într-un reportaj că însuși șeful gării din acele timpuri „domnul Faur”, obișnuia să-i întâmpine personal la sosirea pe istoricul Nicolae Iorga, diplomatul Nicolae Titulescu, scriitorul Zaharia Stancu și pe alti oaspeți de onoare ai litoralului de altădată. Această micuță gară a rămas doar în amintirea celor mai vîrstnici și pe fotografiile îngălbenite de timp pentru că, după cum toată lumea știe, Constanța dispune astăzi de o gară funcțională și modernă, pe măsura dezvoltării municipiului nostru, unde în sezonul estival sosesc și pleacă zilnic nu mai puțin de 34 de garnituri de trenuri de călători, fiind principala poartă a milioanelor de turiști care își petrec vacanța pe frumosul litoral românesc al Mării Negre.

Ilie COLAN
economist, „Energia” Constanța

Sursă: Dobrogea Nouă, 12 februarie 1989