Vrabie non capit muscam

Cuvânt înainte: Oamenii mici rămân în arhive. Oamenii mari rămân în istorie.

De când a explodat vestea construirii unui mamut industrial la Medgidia, cea mai mare fabrică de fructoză din Europa, care va fi capabilă să prelucreze aproximativ un milion de tone de porumb pe an (cca 10% din producția României!), care va furniza, în mod direct, aproape 2000 de locuri de muncă la finalizarea investiției, și alte mii de locuri de muncă în industriile dezvoltate pe orizontală pentru funcționarea acestui uriaș industrial, fața comunității din oraș dobrogean, atât de chinuit în ultimii 30 de ani s-a descrețit. Oamenii au început să zâmbească, fiindcă au primit doza definitivă de încredere într-un alt viitor, unul pozitiv. Fiindcă până acum doi ani…

Din 1989, la Medgidia, s-a distrus, s-a furat, s-a mințit, s-a împrumutat, și iar s-a furat și iar s-a distrus. Unii și alții s-au făcut stăpâni peste oraș, și-au împărțit sectoarele de supt bani și de-aici a început sarabanda împrumuturilor fără sfârșit, de milioane și milioane de dolari, apoi de euro, aruncate în spinarea unei primării tot mai cocoșate de datorii. Unii jupâni de Medgidia au ajuns să poarte porecle mărețe, gen „ministrul 10%” (ce-o însemna asta, nu s-a explicat nici până astăzi), alții s-au plimbat de mână cu parlamentari care nici nu știu de la ce vine porecla Ali Baba, dar au promis mărețe cartiere de locuințe sociale ce nu s-au întâmplat niciodată, iar cârdurile de sfetnici locali au amușinat pe lângă firimiturile jupânilor, mulțumindu-se să fie observatori la tabloul îngenuncherii orașului ce a fost, cândva, inima Dobrogei.

Doar că a venit schimbarea. În vara lui 2016, după alegerile locale. Valentin Vrabie nu e vreun supraom, un supererou, așa cum îl prezentau niște amușinatori, al căror scop – s-a dovedit în destul de puțin timp, până au început să-l înjure – era să se așeze ei în locul celor vechi, pe locul de supt. Valentin Vrabie este un om, ca toți oamenii, dotat cu o voință de fier, care se ține de cuvânt atunci când promite ceva și nu promite fără să socotească gospodărește și socotește cinstit, iar omul care socotește cinstit nu fură. Eeee, de-aici au început problemele…

S-a oprit furatul la Spitalul din Medgidia și, odată oprit furatul, au început să apară investițiile, renovările și dotările cu aparatură modernă și servicii competente, să vină turcii de la Tika și să înceapă reconstrucția și dotarea completă a Policlinicii Spitalului. Milioane de euro n-au mai luat drumul unor buzunare fericite, au luat drumul firesc spre buna servire a cetățeanului plătitor de taxe.

S-a oprit furatul din tot soiul de chermeze prăfuite și, odată oprit, a renăscut sportul de mare performanță în Medgidia – handbalul, voleiul și fotbalul nu mai sunt doar amintiri ale gloriei de altădată, a înviat Complexul Sportiv Iftimie Ilisei, s-a născut CEL MAI MARE Festival de Reconstituiri Istorice din România, DAPYX, începând din 2019 finanțat din fonduri europene!

S-au oprit împrumuturile nenorocite și nesfârșite și, odată oprite, s-au adus finanțări europene și guvernamentale, care se materializează într-un program uriaș de reconstruire a străzilor din municipiu, de reabilitare a școlilor și grădinițelor.

100 de milioane de euro fără vreo câteva centime. Bani intrați în Medgidia, pentru Medgidia. Pentru stradă, școală și spital. O fi bine? O fi rău? Să judece oamenii din Medgidia, fiindcă îmi amintesc foarte bine că exact asta a spus Valentin Vrabie când și-a lansat candidatura la Primăria Medgidia: Să vorbească oamenii, să tacă partidele.

Și-acum, o investiție care, practic, schimbă sensul unui oraș, din distrugere în construire, din decădere în înălțare. După 30 de ani de prăpăd economic, la Medgidia răsare soarele. Fiindcă niște oameni au muncit și mulți alții, zeci de mii, au crezut, au sperat și au muncit la rândul lor.