Mitul cocalarului umil reflectat în Piața Ovidiu

Proaspăt încheiatul festival Constanța Street Food a stârnit, în acest an, mult mai puțină curiozitate și mult mai multe reacții, care pun sub semnul întrebării manifestarea burtoidică din Piața Ovidiu. Nu din punctulde vedere al cantității de sare, piper sau chili mărunt tocați, căci gusturile sunt diverse și nu se discută, ci din punctulde vedere al organizării și, mai ales, al scopului, cel din urmă aducând foarte mult cu ceea ce se petrece în Vama Veche: Cocălăreala corporatistă la patru stele.

Înainte de toate, un festival de mâncare de stradă e destinat, după câtă minte puțină mai am eu, segmentului foarte larg de popor, care nu se duce la restaurant prea des ori chiar deloc, fiindcă nu obișnuiește sau nu-și permite să plătească prețul unei mese într-un local, unde, în mod absolut natural și conform legii există o sumedenie de cheltuieli reflectate în preț. Cheltuieli care dispar atunci când servești mâncare de stradă pe stradă, dintr-o camionetă, truck, mai modern, transformată într-o bucătărie ambulantă, unde bucătarii sunt și chelneri și casieri și portari, unde nu sunt mese și scaune, unde arareori se folosesc tacâmuri și așa mai departe. Genul ăsta de concept, mâncare de stradă, nu mi s-a părut deloc vizibil în ceea ce se numește Constanța Street Food, deși s-a desfășurat din aceste camionete pe care le-am pomenit deja. Prețul unei gustări din camion este de la aproximativ 5 euro în sus pe porție, deși, oriunde în lume -cel puțin în lumea aia pe care am văzut-o eu sau pe care a văzut-o Antoine Bourdain, cel mai celebru, neobosit și televizat descoperitor al mâncatului pe stradă – porțiile costă de la 1 euro în sus. Iar susul este destul de jos în majoritatea covârșitoare a cazurilor. Greșesc? Dacă greșesc, nu ezitați să mă contraziceți.

Apoi, când organizezi un astfel de eveniment, cu mâncare de stradă, aici, în Dobrogea, în cel mai viu colorat etnic mix, tu vii cu o ofertă nesfârșită de… burgeri? Serios? Burgeri? Aici, unde s-au întâlnit turcul, grecul și bulgarul, tăticii Balcanilor în materie de gătit și mâncat pe stradă, tu vinzi chifle umplute cu diverse, la prețurile la care le vinzi? Mărturisesc, mă așteptam ca această a doua ediție să abordeze mai diversificat și cu ceva curaj în plus ideea de mâncare de stradă, extrem de populară la Istanbul, de exemplu, unde poți să mănânci un delicios stavrid proaspăt făcut pe plită, la cheul portului, cu salată, toate îndesate în jumătate de baghetă puțin părpălită pe plită și ea, la 2-3 euro. Poate am așteptări prea mari sau poate că oamenii care vin cu camionetele lor în acest eveniment nu vor să promoveze un local ori poate nu vor nici să se joace cu această idee interesantă de a mânca pe stradă, din palme, fără să te folosești de tacâmuri, ceva gătit pe stradă. Poate că e doar o afacere, unde se plătesc chirii exorbitante pentru cele 3-4 zile de desfășurare, iar participanții trag tare să își scoată și investiția și pârleala. O fi așa?

Și-ar mai fi un aspect, care ține de demnitatea pe care ar trebui să o manifeste o autoritate locală atunci când organizează un eveniment. Trecem peste primul enunț pe care l-am auzit după finalizarea refacerii Pieței Ovidiu, anume că va fi locul unor manifestări culturale, cu ștaif, nu al unora care să-i afume toga poetului nostru Ovidiuetc, etc. Închidem puțin ochii. În definitiv, mai sunt și alte piețe prin lumeunde se mai face oleacă de fum peste statui, oleacă de ulei ars pe jos. Dar, dacă a văzut cineva un eveniment organizat în vreo piață din Europa, în cadrul căruias-auplasat camionete cu mâncare, garduri și pubelele cu gunoi în dreptul intrării celui mai vizitat muzeu al orașului respectiv, așa cum s-a întâmplat acum cu Muzeul de Istorie Națională și Arhelogie, să mă anunțați și pe mine. Eu n-am văzut/auzit. Iar, după mintea mea, cam ăsta este gradul de considerație manifestat de autoritățile noastre față de istoria orașului și instituțiile ce o deservesc. Tristuț.

Sursa: Telegraf, 7 mai 2018