Horia, haiducul opecist, și hangiii mamaieni

Iute la controale și degrabă vărsătoriu de amenzi, tata comisarilor care se ocupă cu protecția consumatorului de friptură, clătite cu diverse porcării maionezate, alte chestiuni de-ale burții și nu numai, cel poreclit de popor Haiducul Horia, s-a pomenit luat în coarne de patronii de crâșme, hanuri și distracții din Mamaia. Ba, zic citatele din sfintele înregistrări cu telefonul livrate presei de treabă, că însuși starostele hangiilor moderni ar fi băgat arătătorul în ochii ministrului cu tunsoare chilugă și i-ar fi dat de ales imberbului: ori el, ori haiducul, altfel nu se poate, că iese cu moarte de lanț hotelier!

În afară de a râde cu poftă de nivelul discuțiilor ultrasecrete dintre autoritățile locale -care trebuie să fi consumat ceva foarte bun, dacă au început să spună că Mamaia se învârte după Catena de curat-farmacie ce este -autoritățile centrale și patronii din turism, s-ar cuveni, pentru interesul public, să punem câțiva neuroni logici la treabă.

Fiindcă, a dracului treabă, avem o situație numai bună de trimis la judecata rabinului. Deoarece, în lupta sa cu jegul din bucătării și moartea din farfurii, domnul Horia poate că a uitat un detaliu, acela că instituția pe care o conduce este de ÎNDRUMARE și control, ca atare, oricât de tentant ar fi să-i arzi netrebnicului o amendă cât șase ghiuluri pe care i le-a cumpărat amantei, mai întâi trebuie să-i explici că a greșit, să-i arăți drumul cel bun și să-l mângâi pe ceafă, rugându-te în gând să-ți ofere cel mai mic motiv să-i îndeși căpățâna în oala cu ciorbă. Abia apoi, dacă animalul nu-și preschimbă cocina-n palat, îl tai la cașcaval până-l lovește icterul pe el, pe mă-sa și pe toate neamurile până la maimuță. Aceasta ca privire generală. Dacă ne așezăm într-un scaun deloc comod de armonizare a intereselor comunității, e și mai complex. Poate că ar trebui să existe un prefect care să reunească niște instituții, între care și cea a haiducului nostru, să inițieze formarea unpor echipe mixte, care să ia la bani mărunți tot ce mișcă prin raza lor de acțiune/competență. E adevărat că sună puțin cam comunist, dar nu am auzit de altă metodă care să funcționeze. Cel puțin nu în Mamaia, nu în România.

În ceea ce privește cealaltă parte, dacă am ajuns noi, constănțenii, să ne întrebăm unde este sigur să mănânci, în așa fel încât să nu-ți petreci câteva zile citind Dostoievski pe tron, în baie, ce să mai zic de turistul care se întreabă cât de comestibile sunt muștele de pe minunatul pește prăjit odihnindu-se în soare, dacă puiul e cam verde în adâncul copanului fiindcă e vegetarian sau de unde vine obiceiul ăsta cu vinul care trebuie să răsufle până la primul client. Pe scurt, ar putea să vadă bârna din ochiul lor, căci sunt destui care cumpără ingrediente pentru gătit în restaurant la limita expirării. Nici nu ne trebuie dovezi, faptul că toate hipermarketurile au angajați dedicați care se ocupă de livrat zeci și sute de kilograme din astfel de mărfuri spune tot. Fără consum, nu ar exista ofertă.

Ceea ce-i deranjează pe hangii, zic sursele, nu este neapărat amenda (unele astfel de amenzi sunt cu valori recuperabile într-o oră, poate două), ci faptul că-i dă haiducul la televizor și, zic domniile lor, induce neîncredere în consumatorul care vine pe Litoral. Da, așa este, induce, dar vezi, unde nu e cap, vai de picioare, căci dacă am fi procedat cu căpuț, așa, cum făceau comuniștii ăia răi, cu echipe, cu organizare din vreme cu hăhăăăă…

P.S. Bine că avem strategie de turism, sigur scrie ceva acolo legat de treaba asta.

Sursa: Telegraf, 24 aprilie 2018