Poarta lui Ovidius, îngropată în gunoi și bălării

Turiștii și cea mai mare parte a localnicilor se extaziază la poarta cetății Tomis de la Hartă, respectiv de la marginea Parcului Arheologic de lângă Primăria Constanța, unde își fac voinicește selfie-uri fără număr, pe care le postează, apoi, în conturile personale de Facebook, fie-i viața solemnă și plină de muci a domnului Țucărberg. Bineînțeles, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, nu mai stă nimeni să explice că aceea este o poartă din epoca târzie spre pa-pa a cetății și că Poarta din vremea stăpânirii grecești și timpuriu romane se află oleacă mai la vale. E drept, ar fi bine să ne întrebăm dacă asemenea situație nu survine, cumva, și din faptul că nu te simți prea îndemnat să conduci turistul spre o locație unde o vită încălțată (desculță și cu grâu sub unghii, de fapt!) și-a agățat punga cu gunoi menajer de gardul de protecție! (vezi foto la final) și să-i explici că ăla e un sit istoric cu mult mai vechi decât ce a văzut prima oară.

Da, este drept, urme de căcat cu hârtie pe el încă nu am văzut, însă mormanele de gunoi furnizat de vitejii cetățeni ai Constanței, alăturate unor mormane de tufe uscate de bălării și unor oțetari care dislocă zidurile vechi de milenii, sunt binemersi la locul lor. Ai putea spune, în buna tradiție a inșilor care nu fac nimic: Românica, nene, uite, jigodiile! pentru ca apoi să scuipi, să arunci și tu o hârtie, să faci un piș la colț, pentru marcarea locului și evenimentului.

Nebunia vine, însă, din faptul că arheologii au solicitat funcționarilor Primăriei Constanța încă de acum vreo doi ani o mizerie de aprobare în baza căreia să termine cercetările și, ATENȚIE, FIINDCĂ URMEAZĂ SĂ VĂ CRAPE CAPUL!, să înceapă refacerea turnului de strajă – pentru care au strâns pietroaiele necesare – și a drumului de acces în vechea așezare grecească, aproape contemporană cu Ovidius, astfel încât orice bizon să poată vedea pe unde intrau carele în cetate acum peste 2000 de ani. În cazul în care vă roade curiozitatea, puteți vedea cu ochii voștri urma roților de pe stânga carelor imprimate în piatra drumului de la intrarea în Tomis.

Te-ai fi așteptat ca un asemenea loc să fie subiectul unei solicitări de finanțare din partea oricăreia dintre organizațiile de lins bani publici, care s-au autodenumit clustere, mustere, blastere, coastere și alte cacastere. Dar, nu, propunerile se limitează la cafeluțe – covrigei – laba, laba – aplauze – bezele – nimic.

Întrebând ca un curios ce sunt, am aflat că arheologii constănțeni pot marca, într-o diagonală spectaculoasă peste strada Mircea, în dreptul elegantului restaurant Esplanada, zidul cel vechi grecesc până pe marginea falezei, unde poate fi și văzut de orice ființă umană cu simțului văzului nealterat. Pot, dar au nevoie de niște aprobări de trei lei de la autoritatea locală, iar autoritatea locală e nani.

Altfel, e Anul Omagial Ovidius, primul poet cunoscut din spațiul românesc, absolut nestudiat în manualele de literatură ale statului român. Cum ar spune un prieten: Să-mi f_t una!