Sunt constănțean și nu plec nicăieri. Poate voi!

Ieri seara, mi-a atras atenția editorialul semnat de Cristian Hagi pe blogul său „Nu mai vreau să fiu constănțean”,  încă un semnal de alarmă pentru autoritățile locale (câte vor fi fost… cine mai știe, le-am pierdut șirul de atâția ani) cu referire filosofia bugetului local, pe care o așează în oglindă cu cea a unui alt oraș mare al României, dar nu fundamental mai mare decât Constanța: Cluj. Sunt evidențiate acolo mai multe aspecte legate de Educație, Cultură, Cultură socială și Cultură economică. Diferența este evidentă și pentru un orb: la Cluj avem pescari care primesc undițe, la Constanța avem milogi care primesc peștele. În aceste condiții, Cristian scrie că și-ar lua familia și-ar pleca, fiindcă el așa constănțean nu vrea să fie. Aici părerile noastre se despart: Băieți, eu nu plec nicăieri, am gura spurcată, pielea tăbăcită și-o să vă pupe gaia!

Voi face exact ceea ce fac de peste 15 ani, adică voi înfrunta și confrunta ideile, părerile, acțiunile autorităților, fie ele locale, fie județene. Voi fi un coșmar pentru cei care arată că nu le pasă de Constanța, la fel cum voi fi un partener pentru cei care vor să schimbe în bine lucrurile greșite și pentru cei care vor să construiască bine și eficient pentru Constanța.

Voi fi un coșmar pentru cei care refuză să înțeleagă că nu poți face educație performantă fără o bază materială de calitate, fără școli care să fie școli, fără săli și terenuri de sport care să fie săli și terenuri de sport, fără siguranța elevilor în școli, fără laboratoare dotate la limita decenței.

Voi fi un coșmar pentru cei care refuză să oprească distrugerea patrimoniului cultural al orașului și județului Constanța, care cred că Edificiul Roman cu Mozaic poate fi transformat într-o cârciumă pentru ei și curvele lor buzate, că Mormântul pictat e perfect pentru o pișare rapidă atunci când vinul băut le depășește valoarea bășicii udului, că vestigiile care atestă vechimea acestei urbe pot fi rase de pe fața pământului de indolență și prostie.

Voi fi un coșmar pentru cei care cred că parcurile sunt noile locuri de joacă ale betoanelor lor.

Cel mai derutant pentru acești domni este că voi fi un coșmar care dă binețe, care vorbește frumos, care nu urlă, care nu bate din picioare, care nu scapă scuipatul din gură în timp ce vorbește.

Stimați domni, eu sunt Constănțean, nu am de gând deloc să plec, am gura mare și spurcată, am pielea tăbăcită și-o să vă pupe gaia. Sau, vom face treabă bună. Ar fi bine să facem treabă bună.