Rup liberalii pisica parlamentară?

Nu m-am pronunțat până acum asupra propunerii de a schimba complet garnitura de candidați ai partidului la posturile de senatori și deputați, care bântuie PNL și răspândește groaza și durerea în rândul celor care văd politica exact ca pe un drept personal, elitist, bun de păstrat și reînoit, lipsit de contact cu voința electoratului. Ideea de a lăsa la vestiare întreaga actuala echipă parlamentară a PNL Constanța și de a trimite în teren, la jocul pe viață, moarte și voturi, un lot de tinerei politic se justifică pe deplin în aceste zile în care am văzut cum dalmațienii Senatului – mulți dintre ei traseiști-purtători în CV ai aproape tuturor culorilor politice – cum s-au repezit să protejeze un nenică puțind a ipocrizie, un Găbiț decupat perfect din tabloul ciocoiului cel nou, cu girofar și moșie trasată pe tarlaua statului.

Ei bine, vechii parlamentari pot să facă un pas înapoi. Fiindcă așa vrea publicul e un motiv suficient în politică. Dacă nu li se pare suficient, atunci să le amintim că locurile de muncă promise în urmă cu patru ani nu au apărut, că, în continuare, Constanța nu are un spital de talie europeană și cazurile în care Trenul spre București e cel mai bun doctor e valabilă în continuare, că situația sistemului de irigații în Dobrogea e la fel ca și acum patru ani – funcționăm pe sistemul Dă, Doamne să plouă!, parcuri industriale ioc, și multe-multe altele, dacă nu le-ați aruncat la gunoi fițuicile cu promisiuni electorale din 2012, puteți continua singuri enumerarea. Pe scurt, numai pentru motivul simplu că nu s-au ținut de cuvânt și e suficient să își vadă de drum. Explicațiile nu ne interesează și basta. E dreptul nostru să fie intransigenți.

În altă ordine de idei, dacă vrea să ne convingă de valoarea constructivă a propunerii sale, PNL ar face bine să ne arate niște indivizi în care să putem avea încredere, niște profesioniști recunoscuți în ceva sau vorba unui hâtru, niște politicieni care să aibă la bază o MESERIE. Poporul nu mai vrea clănțăi, care mai au puțin și dorm prin studiourile televiziunilor poreclite „de știri”, unde scot panglici viu colorate pe nas, sforăie planuri imaginare, cotcodăcesc batalioane de cuvinte uscate de seceta prostiei. Poporul vrea Cioloși enervanți, vrea oameni care, când muncesc, muncesc.

Și planuri în care să putem crede, argumentate de profesioniști cărora nu le piere glasul sau nu-i apucă tusea la prima întrebare aplicată a vreunui biet ziarist curios. Aia cred că vrea poporul.