Epicul ceaun al Uncle Sam

Unchiul Sam sau, așa cum scrie pe firmă, Uncle Sam, e o cârciumă de strada mare, cu scaune și mese pentru boieri, din lemn de culoare închisă, așezată pe bulevardul Mamaia, mai sus de Capitol, după ce treci de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate. Vreo 200 de metri, nu mai mult. Nu e neapărat de dus gagica acolo la ceas de seară, dar mi-a plăcut faptul că poți oricând să dai peste patronii locului, mâncând ceva adus din aceeași bucătărie din care urmează să vină și crăpelnița ta. Asta mi se pare mie o treabă foarte bună, îți dă încredere în fața lingurii, după ce ai citit/vizionat nenumăratele știri cu toxiinfectați de pe toate meridianele patriei.

Să trecem peste, însă, căci am să vă împărtășesc altceva, nu culoarea părului patronilor de Unchiul Sam.

Ceaunul. Da, fraților, ceaunul e ceaun pe bune. Atașez dovada foto. Exact așa îl aduce blonda cu numele Maria: pus pe un suport metalic, deasupra unei spirtiere aprinse, cu tochitura sfârâind înăuntru, împănată cu usturoi tăiat feliuțe-feliuțe. Și, nici nu trebuie răsturnat tot în farfurie, poți să fii un

boiernaș, fiindcă spirtiera ține conținutul sfârâind molcom, în timp ce tu înfuleci cărnițele și bumbii de cârnat un pic iute pe care i-ai băgat avangardă sub nas. Un boț rotunjit de mămăligă, cât ochiul lui Sauron, rânjește ca mutu’ la furculiță, deci trebuie zgâriat motănește întru slava amestecului simfonic culinar.

Maria a adus și o lingură de lemn pentru transferul corespunzător al tochiturii din ceaun în farfurie. De lemn. Parcă-l aud pe moșul ăla cârtitor spunându-i lui Ismail, într-o scenă celebră din Toate pânzele sus!: Borșul nu e bun cu lingură de fier, că-l strică. De lemn trebuie să fie! De lemn a adus Maria lingura, înainte să aducă repejor și un pahar cu vin roșu, demisec, recișor. Porcul meu voia să înoate, lighioana dracului!

Nota de plată a fost un pic peste 50 de lei, cu tot cu cele două pahare cu vin.