De ce e prost populismul şi proşti populiştii

În general, fiindcă ei nu construiesc nimic, singura preocupare fiind să adune cât mai multă producţie de spuză pe firimitura lor de turtă. În particular, cu referire directă la Constanţa, fiindcă în gândirea lor măruntă, de avengura unui peştişor de acvariu, sunt pe cale să distrugă o sursă de finanţare, în loc să impună un control democratic şi eficient asupra cheltuirii ei. Nu e prima oară când deschid acest subiect, dar e prima oară când aduc un exemplu ideal pentru analfabeţii administrativ. Fotografia de sub titlu, la care vă puteţi uita atent înainte să încercăm un raţionament comun.

Vorbesc despre taxarea firmelor pe bază de spaţiu folosit în activitate, taxare purtând porecla Taxă de linişte, agitată în mod populist de un tânăr care s-a gândit, cel mai probabil, că aşa o să-şi facă şi el un nume în urbe. Dat fiind că activitatea politică în gaşca fostă dragă lui Traian Băsescu, PD, nu i-a produs vreo ascensiune pe scara valorilor locale, tânărul nostru, în urma unei potenţiale încordări cerebrale, a decretat cu puterea populismului că oraşul nu mai are nevoie de această sursă de finanţare obţinută prin taxare, drept pentru care, aşezat la o măsuţă, cu un deget pe Facebook şi altul pe pix, a cerut lumii părerea: Vrea ea să plătească o taxă ori nu? Nici nu-i greu de ghicit ce a răspuns poporul constănţean la o asemenea provocare. Ca orice alt popor întreg la cap, de oriunde ar fi el, mai puţin ţările scandinave, i-a dat omului nostru satisfacţie: Să fie omorâtă degrabă, taxa, domnule! Uraaaa!

În realitate, mii de firme, care plăteau fantastica sumă de 11 lei pe an, nu se vor îmbogăţi cu nimic, iar celelate câteva sute de firme, care învârt sute de mii – milioane de euro anual, din care vărsau o nimica toată în această taxă, vor consemna suplimentarea cu nişte praf de tobă a profitului patronului. Rezultat economic pentru mediul de afaceri? Un rahat. Rezultat pentru comunitate? Alt rahat. Rezultat pentru micul populist? Notorietate cât cuprinde. Absolut inutilă pentru oraş, dar aducătoare de bucurii financiare pentru omul nostru, poate chiar un loc eligibiluţ pe o listă de consilieri a unui partid.

O gândire nepopulistă ar fi căutat o soluţie de administrare eficientă a respectivei taxe, pentru ca autorii faptelor ilustrate de imagini ca cea pe care v-o ofer, mostre a imbecilismului care umblă  nestingherit pe străzile acestui oraş, să poată fi stopaţi, amendaţi, eventual băgaţi un pic la răcoare, pentru distrugere de patrimoniu.

Da, e greu de explicat publicului că monumentele, parcurile, locurile de joacă, siturile istorice trebuie păzite de acţiunile ticăloşilor de rang mic, iar pentru asta e nevoie de bani, bani pe care o firmă îi poate plăti fără absolut nici un efort.

Nu e mai uşor să nu gândim nimic, să nu explicăm nimic, după care să numărăm gunoaiele de pe zidurile antice, nuanţele de vopseluri de pe monumente, copacii rupţi, băncile din parc distruse, toboganele şi leagănele stricate şi să spunem că duşmanul politic de Primărie e vinovat? Normal că e mai uşor. Populismul nu costă nimic, ba dimpotrivă…