Ștefan Mihăileanu, ziarist român ucis de teroriști bulgari

Ștefan Mihăileanu a fost un profesor și publicist român, editor al ziarului „Peninsula Balcanică”. Român macedonean, Mihăileanu a publicat o serie de articole împotriva revendicărilor bulgare în Macedonia, fapt care i-a atras condamnarea la moarte, dictată de cercurile de la Sofia.

Spre finalul secolului 19, pe fondul slăbirii evidente a autorității Imperiului Otoman, poreclit Bolnavul Europei, Macedonia devine o direcție prioritară în politica externă a majorității statelor balcanice și se transforma într-un „măr al discordiei”. Având interese diferite în regiune, diplomația bulgară și cea română au depus eforturi maxime pentru obținerea unor poziții cât mai solide în Macedonia, avantajul fiind însă de partea Sofiei. Diferența dintre România și Bulgaria era că România nu urmărea revendicări teritoriale, ci doar afirmarea şi apărarea drepturilor aromânilor. Ceea ce va şi obţine, dar abia în 1905, când sultanul va ratifica hatişeriful consfinţind drepturile românilor balcanici.

În acest timp, însă, la Sofia a luat naștere o organizație paramilitară – Comitetul Suprem Macedonean (VMOK) – sprijinită indirect de autoritățile bulgare, care milita pentru includerea Macedoniei în granițele statului bulgar. Noul președinte al acestui comitet, Boris Sarafov, era adeptul unei linii dure și recurgea frecvent la măsuri violente. Acțiunile teroriste puse la cale de VMOK s-au mutat și pe teritoriul României, unde existau mai multe filiale ale acestei organizații.

În acest context, la 23 ianuarie 1900, sub conducerea lui Ștefan Mihăileanu, își reia apariția publicația „Peninsula Balcanică”, care avea o rubrică specială „Bulgaria”, în care apăreau numeroase știri și comentarii ce vor da naștere unor virulente campanii de presă, de ambele maluri ale Dunării. Iritat de seria de articole împotriva revendicărilor bulgare în Macedonia, semnate de ziaristul român, Boris Sarafov îl condamnă la moarte și însărcinează un tânăr bulgar cu îndeplinirea acestei sentințe.

În noaptea de 22 spre 23 iulie 1900, pe strada Liniștii din București, Ștefan Mihăileanu este ucis de comandoul de asasini bulgari.

În timp ce autoritățile române declanșează anchetarea crimei, ministrul Afacerilor Străine, Alexandru Marghiloman, trimite, la 25 iulie 1900, o violentă notă de protest împotriva atentatelor săvârșite pe teritoriul României de comitetul macedo-bulgar, text în care învinuia autoritățile bulgare de complicitate la actiunile VMOK.

Presa din ambele țări se dezlănțuie, cazul merge din descoperire în descoperire și dă la iveală ițele unui vast complot bulgar, urzit vreme de ani de zile, iar mișcările populare din țară împotriva bulgarilor ajung la paroxism.

Tensiunea între Sofia și București devine atât de mare, încât în a doua jumatate a lunii august 1900 sunt masate trupe de o parte și de alta a Dunării, cele două țări declarând mobilizare parțială, conflictul armat fiind evitat în ultimul moment.

Tribunalul din Sofia îi intentează proces lui Boris Sarafov, gest care temperează starea de spirit din România, iar la începutul lunii noiembrie, la București, începe procesul împotriva ucigașilor lui Mihăileanu. Mai mulți bulgari sunt condamnați la închisoare, în timp ce Sarafov este condamnat, în contumacie, la detenție pe viață și își va găsi sfârșitul sub gloanțele unui asasin macedonean.