Cocoșul de bronz al soldaților francezi din vremea holerei

Un cocoș strălucitor de bronz veghează somnul soldaților francezi pe care Imperiul i-a trimis în misiune la Constanța în urmă cu aproape 200 de ani. Cei mai mulți dintre constănțenii care își fac drum prin Cimitirul Central habar nu au că, în mijlocul aglomerației de alei înguste și întortocheate, se găsește pur și simplu o oază de bun simț și gazon unde se odihnesc mulțime de supuși ai Parisului adormiți de holeră la malul Mării Negre. Poate să vi se pară o poveste oarecum neagră și nepotrivită pentru turism, dar recomandările pentru diverse morminte celebre abundă pe toate site-urile de prezentare ale orașelor celebre ale lumii. motiv pentru care nu văd de ce nu v-aș îndemna să vedeți, cu uimire, cum poate exista un colț de odihnă gazonat cu o poveste nemaiîntâlnită.

În iunie 1854, 50.000 de francezi, 20.000 de britanici și 60.000 de otomani staționați la Varna se pregăteau să dea piept cu 150.000 de soldați ruși. Sub presiunea Austriei, care socotea că Dunărea este marea sa comoară, rușii opresc asediul abătut asupra garnizoanei turcești din Silistra și se retrag din Țara Românească și Moldova. Aliații sunt atacați, însă, de holeră, care, la finalul lunii iulie ucidea cu o eficiență înspăimânatătoare: peste 100 de oameni pe zi. Pentru a-i scoate pe oameni din această stare morală, pentru a supune trupele franceze la o probă de foc și pentru a-i face pe ruși să creadă într-o operațiune de anvergură pe Dunăre, generalii francezi Yousouf și Espinasse sunt însărcinați să atace trupele ruse din Dobrogea și să cucerească orașul Constanța.

Lansată la 21 iulie începând de la Varna, această operațiune implică, în primul rând, spahii din Occident, cavaleri kurzi și albanezi, și regimentul I de Zouaves, precum și divizia I infanterie. avansând într-o regiune aridă și abandonată de rarii ei locuitori, forțele franco-otomane nu dau decât câteva lupte împotriva rușilor aproape de Constanța pe 28 și 29 iulie, înainte de a fi decimate, la rândul lor, de holeră. A urmat o tragică retragere către Varna, cu alte sute de morți presărați pe drum (300 de morți numai în noaptea dintre 2 și 3 august).

Corpurile a 17 dintre soldații uciși de holeră au fost descoperite în 1892, în timpul lucrărilor pentru construirea Cazinoului din Constanța, fiind identificați după uniforme. În onoarea lor, la 8 mai 1894 a fost inaugurat un Mausoleu în cripta căruia au fost depuse oasele. Ulterior, în timpul unor lucrări de modernizare a bulevardului Elisabeta, în 1902, au fost descoperite și alte trupuri, ale căror rămășițe au fost depuse la același monument, situat în vechiul cimitir creștin al orașului Constanța, aflat unde la intersecția străzilor Țepeș Vodă cu I.G. Duca. În 1924, Consiliul Comunal Constanța decide să mute cripta și Mausoleul în noul cimitir al orașului, actualul Cimitir Central de astăzi.

Uciși de bandele de tâlhari bulgari

Până să ajungi la monument, însă, treci printre cruci și pietre de mormânt pe care sunt săpate date ale unor decese care nu se mai potrivesc. 1918. 1919. Ce caută acești soldați francezi la Constanța?

Puterile Centrale pierduseră războiul. La 24 noiembrie 1918, Comandamentul militar al Aliaților a cerut retragerea armatei bulgare, Dobrogea fiind ocupată de trupele franceze și englezede pe frontul din Balcani. Frontierele de după Marele Război, primul război mondial, fiind considerate provizorii, trupele române au fost împiedicate să revină. Aliații au întârziat aproape jumătate de an reîntoarcerea autorităților civile și militare, o perioadă stranie, în care soldații francezi și britanici au făcut față cu mare greutate bandelor de tâlhari înarmate și sprijinite de învinșii din război. Mulți ostași francezi și-au pierdut viețile în luptele pentru restabilirea ordinii în provincia românească. Abia pe 3 decembrie 1919 trupele franceze au primit ordin de retragere.