Alexandru Lăpușneanu, voievod, ctitor de biserici, bulevard

Posteritatea l-a ținut minte pe Alexandru Lăpușneanu, cel al cărui nume îl poartă unul dintre cele mai cunoscute bulevarde ale Constanței, datorită scrierii lui Costache Negruzzi, de unde s-au rostogolit peste decenii două expresii celebre: De mă voi scula, pe mulți am să popesc și eu! și Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau! Altminteri, însă faptele de arme ale domnitorului moldovean nu-s deloc răsunătoare, ba chiar și-a dat mâna cu osmanlâii ca să se așeze confortabil pe tronul Moldovei la nu prea mult timp după moartea lui Ștefan cel Mare.

Lăpușneanu a domnit în două rânduri.

Prima oară s-a făcut slugă la polonezi, cu ajutorul cărora l-a înlăturat de la domnie pe Ioan Joldea, în 1552, în locul căruia s-a așezat. Odată ajuns domn, Lăpușneanu a jurat fidelitate regelui Poloniei, pentru care se obliga, ca vasal, să asigure 700 de călăreți bine înarmați pe timp de război. Acest comportament a atras, în timp, atenția turcilor, care l-au chemat la Constantinopole, cu intenția evidentă de a-l scurta de cap. Lăpușneanu, viclean, a trimis un număr impresionant de pungi cu galbeni, iar curiozitatea otomanilor a îndepărtată.

Lucrat pe la spate când îi era domnia mai ușoară și alungat de la putere de un venetic pe nume Iacob Eraclide, grec de origine, un aventurier pe care istoricul medieval Leonclavius îl descrie ca fiind „un bărbat frumos la înfățișare, nu mare de stat, vânjos și cu draci în corp”, Lăpușneanu va apela la ajutorul Înaltei Porți pentru a-și recăpăta tronul. Sprijinit de oștile turcilor și tătarilor, după un lung și sângeros război în timpul căruia armatele străine jefuiesc Moldova, Lăpușneanu revine la domnie. Sub promisiunea păcii, el îi invită pe boierii moldoveni care luptaseră împotriva oștilor turcilor și tătarilor, la un ospăț de împăcare, în realitate aceștia fiind masacrați până la ultimul.

La ordinul turcilor de distrugere a capacităților de apărare ale Moldovei, Lăpușneanu a îngrămădit lemne în toate cetățile moldoveneșți din rețeaua fortificațiilor construite și consolidate în timpul lui Ștefan cel Mare, cu excepția uneia singure, Hotin, unde se instalase o garnizoană turcească. Prin acest șiretlic el a dat de înțeles turcilor că le-a dărâmat, fără ca acest lucru să se fi întâmplat, în realitate.

Lăpușneanu a mutat capitala Moldovei de la Suceava la Iași.

Domnitorul moldovean este ctitorul a două mănăstiri mai puțin cunoscute publicului: Slatina și Pângărați.