Valea Lotrului: Comorile nedescoperite ale haiducilor lui Mălai

Valea Lotrului era cunoscută ca fiind plină de haiduci, cei mai faimoși fiind Voinea, Ciungu, Breazu și Mălai. Voinea era cel mai voinic și frumos, Ciungu nu avea o mână, în urma unei bătălii, Breazu era cel mai iute la mânie, iar Mălai era cel mai risipitor dintre toți. După ce au haiducit ani îndelungați, cei patru, care furau de la bogați și dădeau la săraci, s-au îndrăgostit și s-au așezat la casele lor. Așa s-au întemeiat cele patru așezări: Voineasa, Ciunget, Brezoi și Mălaia.

Bătrânii spun că pe dealurile înalte care păzesc valea, în nopțile Învierii, o dată la 7 ani, apar flăcări ce dansează deasupra locurilor unde sunt îngropate comorile vestiților haiduci din ceata lui Mălai. Flăcările nu se arată, însă, oricui și, până acum, nimeni nu a reușit să găsească mormanele de galbeni ascunse în pământ. Căutătorii nu au renunțat să umble pe pantele abrupte, în speranța că se vor îmbogăți peste noapte din averile jefuite de lotri de la boierii de altădată ai Olteniei.

Zona este de o frumusețe excepțională, lacurile de acumulare de pe traseul Lotrului, create de baraje artificiale, sunt aproape ireală, zile întregi pe suprafața apei nemișcându-se nici măcar un vălurel, reflectarea crestelor din jur fiind desprinsă din povești.

Eu am petrecut acolo un Revelion, alături de familie și un grup mare de prieteni, la o pensiune minunată din Mălaia, Casa Lacului, unde – ce bucurie! – nu se fuma nicăieri în interior. Între coastele munților din jur este atât de adăpost încât am rămas trăznit când mi-am dat seama că stăteam relaxat pe terasă la -15 grade Celsius! Iar, în timpul grătarului de An Nou, alături noi s-a aciuat o vulpe frumoasă, o roșcovană cu o coadă lungă și stufoasă, care a cerșit câte un mititel, câte o bucățică de friptură. Le-a primit, ca recompensă pentru curaj.