Zilele Recoltei: S-au copt intelectualii de dreapta

Am fost invitat la o emisiune în platoul Digi 24 Constanța, alături de Robert Boroianu, aspirant la postura de candidat al PNL pentru Primăria Constanța, după părerea unora cu posibilități mari de îndeplinire a dezideratului, după chipul și asemănarea proptelelor politice ale domnului în cauză. Domn care, mai nou, este clientul unei proaspăt coapte recolte de înalți intelectuali de dreapta sau de bine ori poate de opoziție la ceva ce hotărăsc ei că e rău.

Domnul în cauză, Boroianu adică, nu e nici mai bun nici mai rău decât alții, nici mai frumos nici mai urât, nici mai pregătit nici mai dezastru decât potențialii săi competitori întru moștenirea împărăției clubberului dispărut Radu Mazăre. Ca orice ins băgat în politică trebuie supus criticii chiar și pe principiul aplicat în Vaslui femeii căpăcite lângă birt: las că știe el de ce și oricum, critica (tot un fel de bătaie, dar a gurii) e ruptă din rai.

Nu știu cum se face, însă, că gânditorii de care am pomenit sunt din specia hominidului care n-a produs în viața lui de-un covrig, care n-a condus nici măcar o tarabă de verdețuri cu banii lui , aduși de acasă, care n-a tremurat vreodată că nu-i ajung banii pentru salariile angajaților. Mă amuză, cumva, momentele crucial-electorale în care apar mereu acești mari cunoscători în ale cheltuirii banului, mereu banul fiind al altuia, niciodată al lor. Dacă te uiți în istoria profesională, majoritatea și-au făcut veacul prin instituții bugetare sau au fost angajații cuiva, deseori proptiți pe scaune bine remunerate, pe principiul binecunoscut al PCR (pile-cunoștințe-relații). Sunt, în mare, cam aceeași trupă de metafizici, care explica micilor întreprinzători distruși de politica fiscală a guvernării Boc-Băsescu, că nu e nici o nenorocire să dai faliment, după care mergeau și încasau cașcavalul adunat prin impozite și taxe de la cei care își închideau micile afaceri și își băgau familiile în foame la propriu. La urma urmei, ei sunt intelectuali, gândesc, nu muncesc, muncitul e pentru viermi ca mine, de exemplu, plătitori de taxe și pe aerul pe care îl respirăm cu toții, mahala ineptă, vorba unui alt mare telectual consacrat printre sinecurile statului român.

Câteodată mă opresc în loc, mă uit la această mulțime de oameni înțelepțiți în dreapta, în bine și în opoziție și mă întreb cum reușesc să-i convingă pe unii sau pe alții să-i lase să le stăpânească banii spre pierzanie. Într-un fel, cred că asta este răzbunarea destinului: să te lase să dai unora bani, pentru ca respectivii să te poată înjura cu spor mai târziu și să te considere un pârlit lipsit de perspectivă. Îmi vine să râd sincer de mutrele uimite ale unor politicieni constănțeni în aceste momente și voi râde cu poftă maximă în plină campanie electorală, când își vor șterge de pe față flegmele pline de arțag ale celor pe care i-au hrănit ani de zile.