Zece Oameni de Valoare. Voturi, poturi și orgolii

Ca unul care a fost recompensat cu acest titlu, cred că pot să-mi manifest oarece opinie cu referire la desfășurarea competiției Zece Oameni de Valoare pentru Constanța. Însuși faptul că suportă îmbunătățiri, arată că este o mișcare vie, n-a ajuns în postura Imperiului Roman, sătul de istorie, gata de prăbușire. Ba, din contră, stârnește suficiente orgolii și unele manifestări de exuberanță electorală enervante, la un moment dat.

Să constatăm, încă de la început, că acest eveniment are ca scop identificarea și recompensarea publică a unor oameni de valoare. Oameni e cuvântul cheie. Prin urmare, cred că organizatorii ar trebui să respingă ab initio propunerile privind firme ori asociații. Dacă avem de a face cu personaje din interiorul acestora, personaje care pot capta interesul publicului prin ceea ce au făcut, atunci ele să facă obiectul propunerii. Altminteri mi se pare cel puțin nepotrivit să declari, de exemplu Ballon Style sau Herbalife ca fiind oameni de valoare.

Chiar și așa, dacă am scăpa de genul acesta de propuneri, tot ar mai trebui să se aplice un filtru pentru selectarea celor care cu adevărat pot încăpea pe o listă propusă spre vot publicului. Presupun că scopul campaniei nu este cantitatea, ci calitatea. Ori, unii indivizi acceptați drept competitori nici măcar nu au calitatea care li se atribuie, cel puțin în prezent. Ca exemplu, în categoria Massmedia, regăsim trei exemple concrete: Mircea Solcanu, Tănase Tasențe, Daniel Leancă. Ultimul a avut, temporar, calitatea de jurnalist – la care a renunțat, iar ceilalți doi doar au activat în domeniu, fără a putea purta, totuși, această etichetă.

În altă ordine de idei, e nepotrivit să candidezi împotriva unor morți. Oricâtă stimă am nutri la adresa tinerei Laura Vizireanu, decedată în accidentul de elicopter de pe Lacul Siutghiol, o astfel de propunere nu are ce căuta acolo. Poți, ca organizator, să acorzi un premiu post-mortem, dacă ai considerat că persoana în cauză merită, dar o scoți de pe listă. Poate să sune cinic, dar calitatea care a propulsat-o în atenția opiniei publice este faptul că a murit în condiții tragice și nimic altceva, aidoma ei fiind sute, poate mii de angajați ai SMURD.

Dacă tot vorbim de angajați și sisteme, apare o chestiune de nuanță: ce înseamnă Administrație. Faptul că lucrezi într-un sistem public te califică automat drept candidat la o astfel de secțiune? Aici, organizatorii ar trebui să-și clarifice viziunea.

Ca o idee de final în ceea ce privește alcătuirea listelor de persoane supuse votului public, cred că ar trebui să se apeleze la o comisii formate chiar din premiații edițiilor trecute, dedicate domeniilor specifice, care să decidă prin consens cine intră pe liste și cine nu. Comisiile fiind, evident, publice și ele. Iar listele să fie limitate la maximum 10 nominalizați. Altfel ne trezim cu un pomelnic inestetic și ineficient.

Sistemul de vot, însă, e cel care provoacă marile dispute, care însuflețește orgoliile până dincolo de barierele ce ar trebui să caraterizeze niște oameni de valoare. Mă gândesc eu că valoarea asta presupune ceva maniere, ceva eleganță, ceva demnitate, nu doar performanță în domeniu. Doar nu va fi ales un chirurg strălucit, care e un mitocan absolut, afemeiat consacrat sau șpăgar odios? Așa mă gândesc și nu cred că ar fi greșit. Dar, revenind la sistemul propriu-zis, acesta nu va fi niciodată ideal, fiindcă există o sumă de prieteni ai candidaților, care, cu știința sau nu a candidaților, vor face toate tumbele informatice posibile pentru a aduna cât mai multe voturi în dreptul favoriților. Și, sunt destule. Prin urmare, soluția izbăvitoare, prevăzută de regulament de altfel, dar nu finisată suficient, se bazează tot pe existența unor comisii – aceleași care au triat propunerile și au definitivat listele de candidați propuși publicului spre vot. Compoziția votului final, 60% public – 40% comisia este acoperitoare atâta vreme cât cei care decid sunt cunoscuți. deocamdată n-aș putea spune asta. Varianta propusă de mine, comisii alcătuite din foștii premiați, creează și un plus de valoare și de continuitate a evenimentului, fiindcă premiații rămân implicați.

În plus, cred că ar trebui instituit un cod de comportament al candidaților în ceea ce privește campaniile personale pe care le duc aceștia pentru colectarea de voturi. Nu de alta, dar numai simpatia pe care o am față de Liliana Cornilă, de exemplu, m-a determinat să n-o dau afară din contul de Facebook, unde m-a adus la exasperare cu sutele de mesaje prin care ne îndemna să o votăm.