În inspecție la low-cost-ul de Milano

Îndârjit patriot local, cum mă știți, am fost la o inspecție a ofertei Blue Air cu plecare de pe aeroportul nostru de lângă Kogălniceanu, profitând de o invitație a Asociației Litoral – Delta Dunării la o bomboană străină și-o apă de Kosovo ocazionate de, practic, prima cursă Constanța – Milano.

O polițistă de frontieră, tânără, suplă și roșcată cu părul lung – piesă, nene!, și colegii ei m-au pus să-mi golesc buzunarele de toate chestiile metalice, după care mi-au luat cureaua, m-au dezbrăcat și descălțat, fiindcă fluiera poarta anti-Abdul de câte ori încercam să trec dincolo. Situația s-a rezolvat fix înainte să ajungă la chiloți.

Apoi a venit avionul, un Boeing 737, pe care niște pompieri l-au stropit de zor cu tulumbele. Zice lumea că așa se face botezul la avioane când aterizează prima cursă de pe o destinație nouă. Goagăl zice că tipul ăsta de avion este cel mai popular tip de Boeing, cel mai sigur, cel mai folosit, cel mai încolo, cel mai

încoace. Ăsta nu părea și cel mai nou, dar nici căpșunarii care au coborât din el nu aveau cele mai noi treninguri asortate la pantofi din piele cu cioc, nu aveau prapornițe de rafie ca bagaje de mână, nu răcneau manele și n-au strigat din ușa avionului „Marișico, vino-n chizda mă-tii sî ti pup!”ceea ce mi se pare un semn de bine și de foarte bine, după ultima legătură pe care am avut-o cu țări străine și în timpul căreia am trăit cu impresia că sunt în rata de Dolhasca.

De prima parte sunt mulțumit. Urmează partea cu rezervarea de bilete pe site-ul lor – www.blueairweb.com. Reclama zice c-ar fi ieftine, iar Corina Martin mi-a garantat că voi plăti câțiva euro prăpădiți dacă îmi iau de acum bilete pentru la toamnă, când vreau să controlez Colosseum-ul și Columna lui Traian.