Despre școală. Poveste cu finlandezi

Circulă pe Facebook, de mai mult timp, un text despre modul în care privesc finlandezii sistemul de educație. Sigur, descrierea este una făcută din exterior, asta presupunând că este destul de corectă, fiindcă materialul e anonim, nu are o semnătură ce poate identifica un autor a cărui credibilitate poate fi anaizată. Dar, veți vedea că imaginea este una de bun simț și poate servi drept sursă de inspirație pentru mult iubiții noștri politicieni mai mici sau mai mari, începând cu adormiții din Consiliul local, continuând cu primarul și încoronând cu onor parlamentarii de circumscripție.

Credeți că citind un astfel de text s-ar simți îndemnați să proiecteze o viziune asupra educației pentru următorii, să zicem, 5 sau 10 ani? Eu n-am nici o așteptare de o masă amorfă, un sediment inexpugnabil de îngălare, cu rare, foarte rare excepții…

„De ce este atât de obișnuit ca, în Finlanda, un adolescent normal să termine primele 12 clase cu medii excelente, vorbind o engleză perfectă și citind o carte pe săptămână?

Saili (15 ani) așteaptă autobuzul urban care îl va lăsa la poarta școlii (nu există autobuze școlare).
Autobuzul trece la fiecare 5 minute.
Finlandezii încearcă să-i facă pe fiii lor să fie independenți de mici.
Pe foarte puțini dintre ei, părinții lor îi duc cu mașina până la școală.
Biletul este subvenționat de către municipalitate.
Conform legii, nici un elev nu poate locui la mai mult de 5 km de școală. În exterior, instalațiile școlii dau o impresie spartană.
Nici un muc de țigară, nici o hârtie pe jos, nici un grafitti pe ziduri.

Finlandezii mizează pe studiile de limba maternă, matematică și engleză. 75% dintre materii sunt comune în toată țara. Restul îl alege școala, în acord cu profesorii, părinții și elevii.
Orele sunt scurte, intense și, mai ales, foarte participative. În interiorul școlii, curățenia este și mai evidentă.
Totul pare recent dat în folosință. Pe bănci și pupitre nu sunt semne și nu se scrijelește nimic.
Școala este publică și, bineințeles, gratuită, dar cu instalații demne de un colegiu „scump” din Spania.
Sălile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasme cu TV în circuit închis, acvariu de 200 de litri cu pești tropicali, bucătărie completă, dispozitive audiovizuale, aer condiționat, multe plante.
Fiecare doi elevi au câte un calculator.
O duzină de mașini de cusut în sala de croitorie, aparate de sudură, scule de tâmplărie, schiuri… O sală de sport acoperită, un auditoriu pentru orele de teatru și o sală de mese cu autoservire.
Cărțile sunt gratuite, materialul școlar e gratuit, mâncarea e gratuită.

Mâncarea este caldă, nutritivă și gratuită.
Saili are o jumătate de oră pentru prânz, la restaurantul școlii.
Legea finlandeză obligă ca meniul să fie gratuit, nutritiv, și cu multe feluri de salate și fructe.
Se bea apă sau lapte. Costurile le plătește municipalitatea fiecărui oraș.
Dacă orele se prelungesc până după amiază, școala are obligația de a oferi o gustare elevilor.

Înapoi acasă. Saili joacă hochei cu fratele lui mai mic.
Nu există delincvență, străzile sunt sigure.
Când se lasă seara, Saili și fratele lui, care au învățat să gătească la școală, pregătesc cina pentru părinții lor, dacă aceștia întârzie la serviciu.

Cina și sauna (aceasta, de 3 ori pe săptămâna) sunt momentele în care familia se află împreună.
Se conversează mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorințele, progresele și nevoile lor.
Dar, în aceeași măsura, se fac și planuri de vacanță pentru toată familia, în comun.

Temele și la culcare.
Copiii finlandezi au foarte multe teme de casă, dar Saili le termină rapid, într-o oră sau două, pentru că de-abia așteaptă să se urce în pat și să citească Harry Potter în engleză.
Pentru Saili, școala este ca un serviciu.

„Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca”.

Educația fiecărui copil costă statul finlandez 200.000 de euro, de la grădiniță până la absolvirea unei universități.

„Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre”.

Studenții plătesc doar cărțile și mâncarea (2.50 euro la restaurantul facultății).
Apoi, statul îi ajută să se emancipeze dându-le subvenții pentru închirierea unei locuințe și primul salariu.

Elevii au un respect total față de profesori și se vede în orice moment politețea în relațiile dintre ei.
Nu poartă uniforme, dar sunt întotdeauna simplu și corect îmbrăcați și pieptănați.
Într-o școală din centrul capitalei Helsinki sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este același.
Sistemul educațional nu este elitist și nu urmărește producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cât mai înalt.

Președinta Finlandei, Tarja Halonen, licențiată în Drept și profesoară: „Când îi cert pe studenții mei, le spun că irosesc banii contribuabililor”.

Orele sunt scurte, de 45 de minute. Una dintre recreații se petrece obligatoriu afară, în aer liber.
Se stimulează raționamentul critic înaintea memorizării mecanice.
Orele sunt și relaxante, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitală, coafură, arte marțiale, hochei, schi, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanică sau muzică.”