Despre scandalul ANL-urilor de la Năvodari

O să o spun de la bun început: eu n-aș da un centimetru pătrat de locuință nimănui. În capitalism, nenică, nimic nu e gratis, totul se plătește. Ai bani de casă, îți iei casă. N-ai bani de casă, dar îți permiți credit, te duci la bancă și-ți iei casă. N-ai bani de casă și nici nu te primesc băncile cu salariul tău de rahat, te duci cu chirie. Dacă nici chirie nu ești în stare să plătești, te duci frumos și stai cu tăticul tău și cu mă-ta. Și cu soră-ta și copilul ei care urlă la 2 noaptea din gură de șarpe, când vine bărbat-su de la cârciumă rupt de beat. Așa e  capitalismul, de rahat. Nu te-a întrebat nimeni dacă-ți place, dar nu erai tu pe străzi în noiembrie urlând ceva despre comuniștii lui Ponta? Ai avut dreptate, dar trebuia să papi rahatul până la capăt, nu să zgârmi în el după cireșe.

Mare scandal la Năvodari, pe tema asta, alimentat de niște băieți cu aspect politic, care, cu învoire de la  șeful lor – este, domnu Claudiu? – fac un caz din orice, consumându-și energia pe claxon, în loc să pună mâna pe schimbătorul de viteze. Culmea este că cei preocupați de împărțirea mocangelilor sunt ditamai oamenii de dreapta, pe care dacă-i întrebi ceva de Elena Udrea se-aude cum își linge musca mustățile, băsiști până la moarte. Mă rog, partea cu băsismul ar explica pasiunea pentru împărțirea de case.

Eu, să fiu în locul administrație publice, i-aș trimite la plimbare pe toți atârnătorii ăștia la pomana statului și aș cere Guvernului să mă lase să bag în ANL-uri medici cu renume, profesori cu har, artiști de valoare, de care orașul are nevoie ca să crească altfel decât cu sămânța de floare și halba de coniac prost în bot. Și le-aș da pomanagiilor, gratis, o carte despre deportații politic în Bărăgan, ca să vadă ce ANL-uri au primit ăia de la Securitate.