De ce este atât de important strigătul supraviețuitorului de la Siutghiol?

După moartea celor patru smurzi, în apele aproape înghețate ale unui lac aproape urban, te-ai fi așteptat ca prima mișcare a noului șef al ISU Dobrogea, trimis de la Centru, să fie o radiografie nemiloasă a situației interne a instituției pomenite și o analiză rece a procedurilor menite să salveze oameni, nu să-i omoare cu zile. Când colo, fără să-l fi întrebat vreun procuror de sănătate, primul galop de sănătate a ștabului Gică a fost acela de a se deplasa cu niște subordonați credincioși înapoi la locul tragediei spre a zbiera experimental. Nu s-a auzit nimic, a susurat la televizor ștabul Gică, având un aer de om cu scaun la cap.

Înainte de a repeta întrebarea din titlu să facem câteva observații de profani. Experimentul organizat de ștabul Gică și ai săi credincioși angajați este frecție Diana la picior de lemn. Fiindcă, oricât și-ar fi dorit, faptul că era soare afară și în ziua tragediei și în aia a experimentului, nu înseamnă că a beneficiat de aceleași condiții. Dacă cineva l-ar fi întrebat pe respectivul domn de unde bătea vântul și încotro, cu ce viteză, ce umiditate era în aer și alte asemenea acareturi, cred că l-ar fi pocnit tăcerea. Ca să nu mai spun că una e să te scremi la ordinul șefului și alta e să urli după ajutor apăsat de spectrul morții.

Totuși, De ce este atât de important strigătul supraviețuitorului de la Siutghiol?

Pentru că într-un fel pun procurorii problema când au de descâlcit măruntaiele unei intervenții pentru niște vii și în altfel când la mijloc nu-s decât niște morți. Niște morți în condiții tragice, dar… niște morți. Strigătele de ajutor auzite de martorii de pe mal certifică existența supraviețuitorilor și asta poate că va mirosi a omor din culpă pentru Cineva. NU știu cine ar putea fi acel Cineva, dar dorința asta intensă de a-i zugrăvi pe martorii oculari ca fiind mincinoși sau suferind de halucinații auditive colective mă face să cred că se forțează punerea batistei pe țambal.

Morții cu morții, viii cu viii. De ce să mai sufere și alții, nu?!