Un vin bun se bea alături de oameni care fac

Nu de inși care anunță că vor să facă sau că trebuie / ar trebui / se va face ceva, orice, nu contează, fiindcă în majoritatea covârșitoare a cazurilor rămân doar vorbe de clacă, aburi pentru auditoriu.

Mare amator de vinuri bune, licori dăruite de zei pământenilor, a căror adâncime filozofică, a căror însemnătate culturală, doar Burebista a pus-o sub îndoiala tăișului de sabie, mare amator în a degusta cu măsură licori alese, cum ziceam, nu puteam ignora invitația lui Cezar Ioan – publisher-ul revistei Vinul.ro – la o lansare de publicație cu buchet garantat de Casa de Vinuri Cotnari. Și, fraților, m-am delectat cu o Fetească Neagră de-a noastră, de popor dăruit cu boieria viței de vie, un vin cu o aromă menită să te amețească înainte ca lichidul să-ți invadeze senzorii cinstitei limbi și a însetatului gâtlej cu asprimea necesară unei burți situate oleacă mai jos, ce se va cere grabnic îndestulată. Căci după nobila și parfumata încercare, cealaltă filozofie, a pântecului, își arată dreapta existență, altminteri nici una din poveștile gurmandului Radu Anton Roman nu s-ar fi putut naște. Iar domnia sa a lăsat generațiilor prezente și viitoare compendii ale frăției dintre un vin bun și o mâncărică cinstită.

Iară vinul, fraților, vinul nu se bea. Nu. Vinul se povestește, între oameni care fac, spre cinstea lor. Așa că, ridic și eu paharul în sănătatea boierilor de la Casa de Vinuri Cotnari și-a lui Cezar Ioan, povestitorul vinurilor bune, a cârnaților de Pleșcoi ș-a multe alte povești ale limbii dezlegate de zămisleala bobului de strugure.

PS Dacă v-o fi poftă de știut și gustat mergeți la maestrul Cezar, pe Vinul.ro, vi le spune el mai bine.