Socoteli euro-electorale

Daniel O. BEJAN

Pentru cei mai mulţi dintre alegătorii români, alegerile europarlamentare nu sunt mai interesante decât publicitatea de la mijlocul unui episod din “Suleiman”. Electorul român, sensibil la criteriul “micul şi sacoşa”, nu are de ce se simţi peste măsură de interesat de procesul de sortare a candidaţilor pentru Parlamentul European. Instituţiile europene sunt, pentru el, nişte abstracţiuni, mofturi fasoane evropineşti, n-au zvâcul alegerilor locale, nici atmosfera aia de meci din campionatul judeţean, pe care o respiră alegerile prezidenţiale. Nu există avântul microbistic “Hai, ai noştri! ‘le muma-n cur la ăilalţi”, de la alegerile naţionale. Mici ba, sacoşe ioc, serbări câmpeneşti nu-s, cântări cu lăutari nema. Şi pân’ la urmă cine-i Europa asta, care ne pune pe noi să împuşcăm porcu’ şi să mulgem oaia cu pompa?

Aşa se face că, atunci când vine vorba despre orice socoteli legate de posibilele rezultate ale europarlamentarelor, elementul cheie de care trebuie ţinut seama este participarea la vot. Simpatiile în abstract, antipatiile din telecomandă şi şpagatul ideologic devin irelevante. Mărimea cucuiului depinde exclusiv de mobilizarea la urne. La alegerile de tipul ăsta, artiştii comunicării, maeştrii strategiei nu fac cât un şef de coloană auto competent.

Materialul întreg pe blogul lui Daniel O. Bejan (Moshe Mordechai)