Rachieru. Demisia care nu mă încălzește

Aflu că Rachieru, acel Ilie de sub primărie, care păstorea destinele caloriferului și robinetului cu bulină roșie, ne-a lăsat. Și-a luat omul tălpășița din frumosul său birou. Asta după ce și-a luat și geamantanele de bani din retribuția capitalistă pe care a încasat-o în baza facturilor cu sume înfiorătoare pe care le trimitea conectaților la sistemul centralizat de încălzire. Sunt convins că există tentația de a-l bănui pe respectivul domn de onorabilitate din pricină de demisie sau că există o oarecare satisfacție c-a murit și capra vecinului din bulevardul Tomis 51.

Cânți fals, Paganini. Demisia lui Ilie de sub primărie nu mă încălzește cu nimic. Dacă respectivul domn ar fi avut un minim acces de coloană vertebrală în fața politicii de tratament inegal al cetățenilor cu elemenți RADET în casă, dacă ar fi ridicat ciocul și nu ar fi ridicat din umeri, gata să îndeplinească orice poruncă venind știe el de unde, poate că găseam urme de apreciere pozitivă. Dacă, dar…

Buboiul care îl sâcâie pe cetățeanul plătitor de taxe nu este Ilie, ci politicile implementate cu entuziasm de instituția pe care o conducea. Implementate fără crâcnire, pe spinarea celor vinovați că muncesc mai mult decât majoritatea deci câștigă mai bine, vinovați că au mai multă școală, deci mai multă minte, ca atare sunt mai bine plătiți, prin urmare trebuie jupuiți. Nu cu briciul, cu factura la întreținere.

Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor. Urmează un alt Ilie, tot de sub primărie…