Privatizarea portului întregului popor …

Laurențiu MIRONESCU

Și căzu guvernu’, fraților … Și căzu. Și-n loc de guvernu’ căzut, se ridică măre, altu’ … Unicolor, sau aproape. Și de ce mă interesează că a căzut guvernul, când ar trebui să mă doară la bască … Păi, mă interesează … pentru că, de o bună bucată de vreme încoace, asistăm la distrugerea sistematizată a unuia dintre cele mai importante obiective ale României ctitorite de Ceaușescu … portul Constanța. Și ne aflăm cam la momentul în care acest proces început, în termeni reali, din 2007, sub semnătura unui trubadur rătăcit pe la Ministerul Transporturilor, se apropie de glorioasa finalizare.

Când am spus că portul Constanța a fost ctitorit de Ceaușescu n-am glumit și nici măcar ironic n-am fost. Până în anii ’70, portul Constanța era cam un sfert din ce avem azi … se cam termina la șantierul naval … de-acolo mai erau niște rezervoare de petrol, care mai sunt și astăzi și-n rest … pârloagă … deci, ce erau, vreo treij’ de dane … un port rural, cu un trafic modest.

Din 1976 încoace se schimbă treaba … piticu’ s-a încordat, s-a apucat și de canal, digul de nord a mers aproape 5 kilometri în larg, a apărut nevoia și digului de sud, are și ăla vreo doi … și uite-așa, în 1989 eram aproape de nivelul de azi, realizând acest enorm complex portuar fluvio-maritim. Capacitatea maximă a portului Constanța depășește orice am fost noi în stare să atragem până acum, când, la 25 de ani de la uciderea lui Ceaușescu, n-am putut nici măcar să atingem maximul de operare al portului, atins în 1988.

Cred că niciunui alt obiectiv al epocii de aur nu i se aplică mai bine “efort al întregului popor” … portul Constanța a fost realizat, da, cu efortul întregului popor. Canalul, parte a acestui complex, la fel … mai cu deținuți, mai cu diribao, mai cu muncitori de prin toată țara, elevi, studenți, care se molipseau de brigadierită … așa s-au făcut toate.

După 25 de ani, Portul Constanța e încă dator acestui popor. Dator vândut oamenilor care și-au rupt de la gură, poate, dator elevilor și studenților care ar fi avut dreptul să-și petreacă altfel vacanțele și soldaților care ar fi trebuit să fie soldați și nu artiști la sapă …

Materialul întreg pe blogul lui Laurențiu Mironescu