Pornirea emisiei Litoral TV, pe 22 ianuarie 2012 îmi va rămâne în memorie. Dincolo de faptul că am stat aproape 12 ore în emisie împreună cu prietenul Enache Tușa, cu schimbul când ni se împăienjeneau ochii de la reflectoarele care urlau în ei, dincolo de faptul că am anunțat intrarea unei blonde și m-am pomenit cu chelul de Axinte împins în platou de producători, dincolo de toate acestea, îmi voi aminti mereu cum era cât pe ce să nu mai ajung în platou în Ziua Z din pricina viscolului care m-a blocat între Cernavodă și Medgidia.
Mă întorceam de la Sinaia, din vacanță, cu un tren accelerat – vine vorba accelerat, fiindcă la viteza pe care o practica mă așteptam să văd niscaiva melci trecând în trombă pe lângă noi. În bunul stil al Căilor Ferate Române, s-a-nțepenit cașcarabeta electrică pe câmp și nici c-a mai vrut să se miște. Timpul trecea, nașa se ascunsese pe undeva, probabil pe unde mai exista ceva căldurică, iar puținii călători din două vagoane începusem organizarea de front: unul a scos o sticlă de țuică din geamantan, altul a mai găsit o punguță cu sandviciuri, două tipe polițiste au pus la bătaie niște plicuri cu ness, o gagică a cotizat cu bidonul de coca-cola. Până când meseriașii căilor ferate au descoperit o locomotivă funțională pe motorină, care să ne scoată din zăpadă, orele s-au tot scurs. destule. Multe. Oricum suficient cât să mă gândesc dacă aveam să ajung până dimineața acasă și să mă spăl/pomădez și să mă gătesc cu țoale de moderator.
Până la urmă, cu chiu cu vai, cu un tren înaintând cu vigoarea dricului, am ajuns în Constanța. La mustață am reușit să ajung la Năvodari. Urma ziua cea mare.
Fotografia este din talk-show-ul de seară din acele vremuri, Ora 21.
![](https://ctnl.ro/wp-content/uploads/2023/08/POVESTILE-MARII-NEGRE.jpg")
