Dunga de la elasticul chiloților opoziției

Daniel O. BEJAN 

Într-o societate cu nuielele bine prinse în snop, opoziţia e chestia aia la care te uiţi când nu mai pricepi ce bâzâie puterea. Dincolo de literatura de gazetă, broşurile de popularizare “Consumaţi Democraţie, că e făcută cu ouă de ţară şi brânză de la ţăran!”, opoziţia ar trebui să funcţioneze, în mod esenţial, ca un termen de comparaţie. Pentru ca o astfel de comparaţie să poată supravieţui, această minunată şi teoretică opoziţie despre care vorbim ar trebui să conţină multe verbe şi cât mai puţine interjecţii – “Huo!” n-are cum funcţiona ca referenţial într-o democraţie bine igienizată.

La noi lucrurile nu au stat niciodată aşa. Opoziţia a fost şi este (indiferent cine au fost ori sunt cei care i-au încălţat ciubotele) chestia aia pe care punem ştampila când vrem să-i facem “sâc!” puterii. Singura ei obligaţie era să existe, să fie acolo la momentul ştampilei. Alte criterii nu există. Nu ne-am ostenit să-i băgăm pe cei goniţi de la putere în cantonament, astfel încât când le vine din nou rândul la pază de la SPP să nu le facă iar boacăne, ba, dacă se poate, să guverneze deştept. Nu. I-am lăsat, mereu, la mormăit şi stors coşuri în opoziţie, până vine vremea unui nou vot anti şi îşi mută iar cartea de muncă.

Azi, poate mai mult ca oricând, ne-ar prinde bine o opoziţie harnică şi deşteaptă, dar de unde să o iei? Argumentul celor aflaţi în opoziţie este că sunt prea puţini, că actuala putere e copleşitoare, că ei, opozanţii, au prea puţini oameni în Parlament. Şi ţine-te văicăreli! Ca şi cum zarurile sunt de vină pentru asta şi nu pocinoagele pe care le-au ţinut lanţ pe când se aflau la guvernare.

Mulţi, puţini, asta are mai mică importanţă, contează mai mult ce fac cei care azi consumă porţiile opoziţiei. Şi ar trebui să le bage cineva în cap că, într-o democraţie sănătoasă, aia din broşuri şi articolele de gazete, opoziţia contează, e importantă, dacă eşti trimis acolo, înseamnă că ai primit, carevasăzică, o misie, nu eşti doar repartizat la încasat leafă de la Parlament şi consumat sărăţele de la protocol.

Materialul întreg pe blogul lui Daniel O. Bejan (Moshe Mordechai)