Despre caftul din portul Constanța, un fel de coi-watching

Valentin COMAN

Ca să n-o mai dăm pe lângă cireș cu analize savante, caftul care se desfășoară pe marginea acționariatului CN APMC sau, mai popular, al portului Constanța – chiar dacă nu-i pe deplin corectă expresia – e pe bază de bani. Mulți bani. De fapt, foarte mulți bani. Și pe arătatul coaielor. Dacă am fi asistat la un spectacol de balet, ne-ar fi fost extrem de ușor. Ieșeau balerinii pe scenă, îmbrăcați în colanții specifici și ne-arătau dacă posedă sau nu. Ba chiar, un ochi sensibil la arta baletului politic pe o căruță de bani, i-ar fi putut rândui pe mărimi. Așa, în lipsă de Spărgătorul de Nuci Portuare, trebuie să facem slalom printre echipe de ministru și primar, operatori luați la legătură, sindicaliști molcomi și isterici, babe puiortodoxe și moșnegi încălziți pe calorifere de-a moaca.

Sindicalistul Burlacu, de exemplu, anunță maidan contra lui Mazăre. Să ne suflecăm mânecile, fiindcă e vremea calculelor. Așadar, în port dau la lopată vreo 30.000 de oameni. Deci, dacă treaba-i groasă rău, vor ieși la dreaptă luptă sindicală cu pinguinul în ureche, măcar 30%, nu? Că-i groasă… 9.000 de răsculați, deci. 9.000? Punem pariu că cel mai bun banc despre maidanul pe care îl promite domnul respectiv o să sune așa? Cine e în salopetă și are o sută de coaie? Maidanul lui Burlacu. În plus, nu-i văd nici pe vitejii operatori portuari, care îl scuipă de Che Guevarra de Constanța, promovând o grevă în port, de vreo săptămână, ca să-și găurească propriile buzunare de multe sute de mii de euroi. Nu, ei ar vrea să facă un pipi boltit pe Mazăre cu mâna altcuiva.

Număratul coaielor se întâmplă, prieteni, când pe masă nu șade nici un document produs de niște tătici din domeniu, document care în țările civilizate se numește studiu de impact.