Despre bunătate. Cu dichis şi organizare

Zully MUSTAFA

Această însemnare e pentru trafic. De influenţă. Şi pentru prieteni, hai să nu le mai spun colegi.

Km parcurşi săptămîna aceasta: 680 şi ultima Caravană. Ultima la care am participat eu. Restul prietenilor merg mai departe. A fost bine că tocmai ultima mi-a dat aşa un bobîrnac, un zvîc de speranţă. Am stat de vorbă, printre altele, cu doamnele de la asistenţa socială din Albeşti, femei care au văzut multe şi care încearcă, aşa cum pot, să-i ajute pe alţii. Enumăr aici comunele unde-am întîlnit asistenţă socială dedicată slujbei în sine şi oamenilor aflaţi (unii şi din vina lor) în pragul sărăciei: Peştera, Albeşti, Cumpănă, Năvodari.

4 din 22 de comune şi oraşe prin care am trecut. Doar 4.

Restul e cam praf, îmi pare rău s-o spun. Nu e de glumă cu bunătatea, generozitatea şi ştiinţa de a-ţi face meseria. În numele bunătăţii unii vor avea pretenţia să le sugi mizeria dintre degete, pentru un pachet de făină îţi pot scoate ochii toată viaţa, aşa că nu e de joacă deloc cu faptele bune. Dacă le faci, uită-le, dacă însă ai de gînd să îi pomeneşti unui om (căruia i-ai întins o mînă de ajutor sau ai dat un telefon pentru el) din 5 în 5 zile că „ştii foarte bine ce-am făcut pentru tine”, mai bine renunţă, du-te şi fă altceva. Fii mai bine rău de-a dreptul, măcar vei fi un ticălos autentic, nu doar cînd te strînge nodul de la cravată sau cînd ai alergie. Treaba asta cu ajutatul oamenilor n-ar trebui s-o facă oricine, pentru că nu oricine e capabil de intuiţii extraordinare şi nici nu e timp de verificat cine pe cine minte, sau dacă nu cumva făcînd un bine, faci de fapt un rău, sau îţi faci un rău (de-aici vb românului: „facerea de bine…” ştiţi continuarea).

Iată de ce cred c-ar trebui să existe oameni specializaţi în bine. Plecînd de la această idee, văd în asistenţa socială a unui popor (luată la modul general) o necesitate şi o importanţă mai mare decît a politicenilor, de pildă. Nu cred că reuşeşte nimeni să-şi dea seama la ce folosesc politicienii ţării ăsteia, dar cred că ne putem da seama cu toţii că fără asistenţa socială ar fi haos în sărăcie.

Materialul întreg pe blogul lui Zully Mustafa