Danga-langa, langa-danga… sună pe tv talanga

Zully MUSTAFA

Iniţial am vrut să scriu despre purtătorii de cuvînt, aceşti lingăi ai instituţiilor de stat, care nu sunt în stare să răspundă la telefoanele de serviciu, pentru că de fapt asta ar însemna să explice şi să se explice ori să-i explice pe alţii, o treabă foarte ingrată, foarte dificilă, deci nasoală. Dar n-am timp acum de ei. Rămîne pe altădată…

Sinistrată fiind prin Medgidia, deşi ştiu că pare incredibil, mai ales pentru cei care n-au avut treabă cu Medgidia decît aşa el fugitivo şi, mai ales, pentru cei care au citit primele ştiri ale dimineţii cu hoţii care au jefuit poşta oraşului (of, bine că mi-am scos coletele pe săptămîna asta), mi-am pierdut timpul citind o carte despre „prietenii esenţiali” şi, vrînd-nevrînd am dat şi peste aberaţiile Veronicăi Cara care se producea pe la tv-uri, sărea din sticlă în sticlă, cum am spune într-o emisiune înregistrată cu Monique. Remember, Monique? Cara asta, ba era într-o seară la Brancu, ba a doua seară la Mărunţă. Femeia este o cacofonie din cap pînă-n picioare, başca obsedată de fosta ei prietenă, care, după ce-a mucificat-o cu alte ocazii în alte emisiuni neterminate, acum pare a regreta şi a-i simţi lipsa, altfel nu ştiu ce mai are de zis.

Sigur că pentru lumea mondenă şi facilă a Bucureştiului gagica asta poate părea o femeie deşteaptă, săraca, dar pe cît e de penibilă, pe atît e de inutilă în show-bizz şi uite că începe lumea să se cam prindă.

Materialul întreg pe blogul lui Zully Mustafa