Autodenunțul la DNA, ultima șansă împotriva școlii pe bani negri?

Nu glumesc. Am sesizat, am atras atenția, am sugerat căi legale de finanțare a cheltuielilor „mici” din Educația noastră prinsă cu izmenele în vine la începutul fiecărui an școlar, am protestat public împotriva tacticii de închis ochii aplicată consecvent tocmai de cei care ar putea să stârpească sistemul de jefuit portofelele părinților prin punerea acestora din urmă în situații aflate între mizerabil și penibil. Mai nimic demn de consemnat. Câteva reacții singulare ale unor oameni din presă și a câtorva părinți, puțini, foarte puțini, care s-au raliat încercării de a mai subția golănia numită fondul clasei.

Încep să cred că doar un autodenunț la sediul Direcției Naționale Anticorupție ar mai fi de făcut. Cu vorba bună pare că n-am izbândit, poate frica de pușcărie să-i convingă pe corifeii de la conducerea instituțiilor de învățământ să bifeze un moment zero al banilor negri care se învârt în curțile pe care le patronează cu aroganța unor vătășei având aerul veșniciei pe cel mai înalt loc din cancelarie.

Precedentul cercetărilor de la referendum fiind creat, își închipuie cineva cum ar suna declarațiile părinților de elevi din primar și gimnazial, puși să declare, cu mâna pe Biblie, dacă au dat sau nu bani pentru fondul clasei? Câți dintre ei ar putea prezenta o chitanță care să ateste că banii, multe milioane în unele cazuri, au fost introduși într-un circuit legal? Vestitele Comitete de părinți sunt lipsite, în majoritatea covârșitoare de o formă juridică, banii plimbându-se lejer, fără nici un act din buzunarele cetățenilor noștri, prin mâna unei mămici casiere, către achiziția de materiale pe care ar trebui să le plătească instituția statului, din bugetul pe care îl solicită/primește.

Sunt curios cum ar justifica onor conducerile multor școli și grădinițe din Constanța faptul că prin sălile de clasă au mai multe tipuri de bănci, iar în unele dintre clase au 20 de banci sunt de un fel, iar alte șase – șapte de alt fel, după ce părinții vor fi declarat că n-au apucat să le cumpere odraslelor bănci sau pur și simplu n-au avut cu ce.

Deci, ne autodenunțăm sau, aidoma fostului președinte Emil Constantinescu, ne declarăm învinși de sistem?