Adi OLARIU
Am fost selectat pe ultima suta de metri. Ei erau deja adunati 13 si mai aveau nevoie de inca unul pentru a face doua echipe de cate 7 jucatori. Stiam doar ca plec la munte, doua saptamani, cantonament, iarna. Asa cum faceau marii fotbalisti despre care auzeam la televizor. Primul cantonament dupa revolutie. Imi imaginam discoteci pline pana la refuz, fete frumoase, distractie. Si un oras urias imi imaginam, mai luminat decat Las Vegas si mai zgomotos decat un combinat siderurgic. Am revenit rapid cu picioarele pe pamant, mult prea rapid si asta pentru ca am intrat in Slanic Moldova la putin timp dupa ora 18. Ne-a intampinat un oras amarat, trist, ponosit si intunecat. Un oras comunist, o atmosfera comunista, asta desi trecusera 2 ani de la moartea dictatorului.
-Nu fiti tristi! Maine pe lumina sigur o sa vi se para un oras minunat. E inconjurat de munti si sunt o groaza de izvoare cu apa minerala.
A doua zi nu a fost deloc mai bine, ci mult mai rau. Toate cladirile erau gri, un gri murdar si urat. Nu existau decat hoteluri, multe dintre ele vechi de cateva decenii, unele chiar de dinainte de razboi. Si strazile aratau ca dupa un bombardament si trebuia sa alegem cu grija locurile in care alergam pentru a nu ne accidenta in timpul sprinturilor. Profu de sport Cosug a fost cel care a gasit imediat solutia: am alergat prin padure. zilnic. Cel putin 7 kilometri. Urma un meci scoala si apoi cinematograf sau odihna. Nu tu cluburi, nu tu distractii, nu tu fete.
-Maine iesiti doar la alergare. Mergeti prin padure pina la izvoare si va intoarceti la hotel. sa nu va puna dracul sa beti apa rece dupa ce alergati, pentru ca veti fi transpirati si nu vreau sa va duc raciti acasa la parinti. El a zis, el a auzit. A doua zi ne-a adunat pe toti in camera lui.
-Ai baut? Da!! Pac, pac!! Doua palme. Urmatorul!
-Ai baut? Da!! Pac, pac!! Doua palme. Urmatorul!
In trei minute ne-a rezolvat pe toti. Din cei 14 alergatori, doar doi nu bausera.
![](https://ctnl.ro/wp-content/uploads/2023/08/POVESTILE-MARII-NEGRE.jpg")
