Poveste de Sfântul Nicolae: Directorul, vidanjorul de la Apă-Canal și secretarul de partid

În fiecare an, de Sfântul Nicolae, îmi reamintesc de această întâmplare. Și o repovestesc. Fiindcă e povestea unui om cinstit, dovadă că în orice vremuri, oricât de mizerabile, caracterul contează.

Congresul trecuse de ceva vreme. Discursurile TOVARĂȘULUI erau consemnate. În linii mari, semănau cu cele de astăzi: să dăm totul pentru oameni, cu precizarea fiecăruia după nevoi. Eh, aici începe povestea…

Venise hârtia cu apartamentele și garsonierele repartizate RAJE-i de pe vremea aia, Întreprinderea de Apă și Canal, și să vezi poveste!, venise în biroul secretarului de partid, tovarășul Nicolae. Care, s-a apucat să împartă „cadourile” conform cererilor pe care le primise de la diverși oameni ai muncii și conform indicațiilor de la Congres, bașca ale TOVARĂȘULUI.

Directorul cel mare bagă capul pe ușă.

– E și apartamentul ăla cu patru camere?

– Este. L-am repartizat.

– Cum, l-ai repartizat? Păi, nu ți-am zis ceva? Tovarășu…

– Ba da. Mi-ați zis că stați cu soția, fără copii, într-un apartament cu două camere și vreți să vă mutați în ăla cu patru pe care o să-l primim.

– Vezi?!

– Da, văd. Văd că vă ajunge apartamentul în care stați, iar lui Vasile, vidanjorul cu 5 copii apartamentul ăla cu patru camere este exact ce-i trebuie. Așa că i l-am repartizat.

– Cum?!! Tovarășu’, dumneata n-ai înțeles ce-am vorbit?! Să schimbi imediat treaba asta!

– Tovarășe director, eu am procedat exact cum scrie aici, în cartea de la Congres și cum a spus TOVARĂȘUL. Dacă dumneata ești de altă părere, atunci ia dumneata o hârtie de aici, scrie și semnează. Și după aia facem și schimbarea după cum vrei.

PS Tovarășul Nicolae a locuit aproape toată viața lui într-un apartament la care a plătit vreme de 20 de ani, explicând că el poate să facă asta, nu e amărât, ca alții. Deși a avut pe mână, de fiecare dată, locuințe de repartizat, nu s-a gândit vreo clipă să-și dea și lui una. „Cum să fac așa ceva? Dar, ce sunt eu, un hoț?!”. Tovarășul Nicolae a fost socrul meu și-l voi respecta cât voi trăi, fiindcă a urât din inimă hoția.