Partidul Conservator: Ia mai opriti-l pe Eminescu asta!

Cum noul loc in care gaina naste pui vii poarta un nume, Facebook, ieri seara am desfasurat o pseudopolemica amicala in compania unei prietene virtuale, care impartasea lumii parerea ei, anume ca Eminescu a scris niste poezii, dar asta nu e mare scofala, fiindca sunt altii mai buni si lumea nu vrea sa-i pomeneasca defel. Lumea, prin urmare, e nasoala.

Deoarece poezii de tinerete am mai scris si eu, gasesc ca logica prietenei e buna, fiindca nu ma simt deloc apreciat de societate si vorba ei, nu stiu cum de li se sufla in fund atator indivizi, care mai sunt si morti pe deasupra, in timp ce eu sunt viu, frumos si destept din cale-afara.

Daca vreunul dintre dumneavoastra si-ar dori sa stie o alta fata a lui Eminescu, nu ca i-ar folosi la plata impozitelor, va ofer doar doua fragmente scurte din scrierile jurnalistice ale lui Mihai Eminescu, un aprig condeier de gazeta, care a reusit sa-si puna in cap o gramada de lideri ai Partidului Conservator din vremea sa.

„Parerea mea individuala, in care nu oblig pe nimeni de-a crede, e ca politica ce se face azi in Romania si dintr-o parte si dintr-alta e o politica necoapta, caci pentru adevarata si deplina intelegere a institutiilor noastre de azi ne trebuie o generatiune ce-avem de-a o creste de-acu-nainte. Eu las lumea ca sa mearga cum ii place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adancul lor binele tarii e cresterea morala a generatiunii tinere si a generatiunii ce va veni. Nu caut adepti la ideea cea intai, dar la cea de a doua sufletul meu tine ca la el insusi.”

„Camera ajunsese o pravalie in care fiecare panglicar cu mancarime de limba scotea cate o panglica de un ceas si jumatate de lunga, aceasta nu pentru a lumina pe cineva sau a lamuri chestiunea, ci pentru a poza in aceasta atitudine inaintea tarii alegatoare. Verzi si uscate, vrute si nevrute, povesti scrise pe apa, proorociri despre lucruri trecute, c-un cuvant negustorie grea ca fulgul pe apa, iata zilnica ocupatie a Camerei luni intregi dupaolalta.
si acum, cand e la adica, cand s-ar fi cazut ca bugetul sa fie de mult discutat si votat, articolele bugetului zboara si sfaraie unul dupa altul ca spitele de la roata sau de la vartelnita; vicepresedintele somnoros, Camera somnoroasa, raportorul somnoros petrec ca prin vis condei dupa condei fara ca cineva sa mai deschida gura. Toata grija Camerei nu mai e bugetul sa fie corect, bine chibzuit, neincarcat, ci sa se mantuie odata comedia; raspunderea ministerului (guvernului n.n.) sa fie acoperita prin votul unei Camere neresponsabile … s-atunci toate vor fi bune.”