Cultura cu izmene rupte-n cot

Proaspatul anunt facut de noul ministru al Culturii, conform caruia bugetul alocat ii va ajunge de trei perechi de izmene pe calator confirma ceea ce un jandarm oarecare zbiera cu mandrie profesionala fix acum un an: La duba cu site-ul de cultura!

Ragaitorii de bere la PET vor putea fi destul de multumiti de situatie, caci ajutoarele sociale din care isi radiaza datoriile de pe caietul bacaniei din colt, furnizoare credincioasa a lichidului rece si cu spume la gura, vor veni intocmai si la timp. Daca Piti si baietii de la Nationala o vor baga bine in ate, nevestele ragaitorilor vor scapa neplesnite peste bot si, ca atare, se vor putea declara si ele multumite de alocarile bugetare ale onorabilului Guvern USL.

Desigur, nu ma asteptam ca peste ministrul Barbu sa se rastoarne basculanta cu euro, dar receptarea stirii conform careia nici macar proiectele in curs nu vor mai putea fi finantate normal, ci doar taraite pe baza de firimituri, ma face sa-mi reevaluez atitudinea si fata de resonsabilii locali. La o adica, de ce as mai da cu toroipanul in primarul Mazare sau capitanul de judet Constantinescu din moment ce insusi providentialul Guvern da cu tifla Culturii. Festivalul George Enescu? Un moft. Muzeul Taranului Roman? O nostalgie. Programul National de Restaurare? O fita. O avea dreptate si administratia constanteana: cultura de club, neicusorilor, cu iepurasi purtand o ata-n dos, dudui cu sutiene revarsand bogatie si bumtzi-bumtzi cat cuprinde…

Sigur, repet ca un mare dobitoc naiv ca o Lege inteligenta a sponsorizarii inspirata de modelul german sau turcesc ar putea nu doar salva situatia, ci chiar contribui decisiv la implicarea financiara a privatului in Cultura, Sport si Educatie. Dar asta, foarte probabil ca ar diminua pungile cu gologani care bat sfioase la usile visteriilor de partid, prin urmare am putea sa ne luam gandul.