Remember: Călător în țara mea. Spre Vârful Diecilor. Telescaunul lui Dracula și frații săi contemporani (galerie foto)

Astăzi m-am întâlnit cu Sorin Lucian Ionescu și el mi-a spus că a încercat senzațiile tari ale Dealului Negru. Acesta est motivul pentru care vă ofer un remember al unui episod al seriei CĂLĂTOR PRIN ȚARA MEA.

In minutele in care urci pe sarma telescaunului de pe Dealu Negru, te feliciti pentru ca ai cumparat bilet dus-intors si te intrebi daca n-ar fi mai bine sa-ti risti oasele doar o singura data, atunci cand vei cobora din masinaria care produce sperieturi de moarte turistilor.

Ati dat vreodata un cap zdravan intr-o bara? Eu, da, insa nu o tineam pe fiica-mea in momentul ala in brate si nici nu ma izbea ceva cu viteza din spate. Cam asta a fost desfasurarea scenei de aburcare in telescaunul care urca din Vatra Dornei ditamai Dealul Negru spre Varful Diecilor, la peste 1300 metri deasupra marii negre de acasa. Inainte sa ne cumparam bilete, am vazut un panou din acelea care au umplut Romania, in care banii europeni sunt laudati fiindca au contribuit la izbucnirea minunii. N-am avut suficienta rabdare sa citesc despre ce minune era vorba, caci, daca as fi facut-o cred ca eram cu mult mai prudent.

Inteligentii care au tocat bani europeni au construit o… parcare, au pus niscaiva proiectoare pe ici-colo si au mai blamajit ceva la o partie de schi. In rest, sanatate! Nu s-a omorat nimeni sa puna un diferential la instalatia veche a telescaunului, mostenita, probabil, de la Ceausescu, dupa cum arata. Ca sa nu o mai lungesc, cei care s-au plimbat cu telegondola din Mamaia au constatat ca acele cabine ca si la telescaun, nu se opresc din miscare, insa au o viteza foarte mica, permitand turistilor sa urce fara cea mai mica problema, din mers. Ei bine, in telescaunul cu pricina, urcarea e un soi de sport extrem: stai pe un anume loc indicat, cu spatele la scaunul ce vine cu viteza spre tine si pe care doi indivizi se reped sa-l incetineasca tragand de el inapoi in timp ce zbiara: acuuuuum! Evenimentul seamana cu urmarile intalnirii surprinzatoare dintre un pieton si un Trabant pe zebra, primul fiind luat pe capota,  in viteza. Bang! cu capul de o bara, rang! un spate de scandurile spatarului, totul in jur se clatina, copilul urla speriat, indivizii care au ramas la mai multi metri racnesc „trage bara de protectieeee!” Tragi instictiv de singura bara, una rosie, care pare, nu stii nici tu de ce, mobila. Ai noroc, asa e. Unul din indivizi racneste indicatii in continuare, ceea ce iti spune ca ceva nu-i chiar de bine:”pune copilul la mijloc si nu mai balansa scaunul!!!” Aia cu balansatul e ca si rezolvata fiindca nci de respirat nu-ti mai vine sa respiri, te-ai taiat tot, dar copilul pare lipit cu Picatura, nu se dezlipeste de tine nici daca il ameninti cu bataia.

Au trecut 10 minute de miscare in aer. Scaunul nu se mai balanseaza. Esti vesel ca atunci cand ai scapat dintr-o mare belea si incerci sa te imbarbatezi „ce-a fost mai greu a trecut. Acum, cand se apropie de finish, ridicam bara de protectie si o rupem la fuga!” Minutele trec, peisajul te consoleaza. O vaca paste fara nici o grija, chestiune care iti mai creste moralul. Se vede punctul terminus. Niste neni se agita si zbiara din departare „iti zicem noi ce sa faci”. Cred ca ala de jos a dat prin statie ca vin niste gusteri disperati pe sarma si trebuie salvati din ghearele telescaunului. Ne-au salvat. Ne-au smucit zdravan din scaun, practic ne-au luat pe sus din el. Copilul a mai urlat o data, acum fiindca a zburat prin aer pana in zona de siguranta.

Mai este nevoie sa spun ca ne-am intors tot cu telescaunul? Doar am platit dus-intors, ce mama naibii! Si ca nevasta era cat pe ce sa plece cu o bucata din tricoul unui membru de la comitetul de primire/salvare de jos, din cauza sariturii vijelioase de scapare?

Deci, daca aveti chef de senzatii tari, cand ajungeti prin vatra Dornei, mergeti la telescaun! Sus, puteti face gratar cu mititei si carbuni adusi de acasa, este o cafenea, va puteti plimba cu calul.

Dar, nu dati inapoi! Peisajul este superb, Calimanii se inalta in fata ta in toata splendoarea, iar intr-o zi senina complet asa cum am nimerit noi poti sa vezi, hat! pana departe coamele tuturor muntilor cei batrani ai Bucovinei…