Am fost la plaja. De data asta nu in Mamaia, ci hat!, dincolo de fostul Han al Piratilor, pe undeva in dreptul unui indicator alb pe care era desenat un melc stilizat sub care statea scris Rapana. Asfaltul se termina repede, la mica distanta de drumul principal, si lasa loc unei ulite pietruite si prafuite, gen Vama Veche.
Si… hop-hop, pe langa cateva gropicele, ajungi la plaja. Nisipul nu-i cernut cu sita de malai, dar macar e curat, chiar daca ceasul arata ora 4 dupa amiaza. Catve cosuri gem de peturi si ambalaje de carton inghesuite de zbiara, semn ca educatia anuala da roade. E drept, un dobitoc isi spala cainele la 4 metri de mal si un mic intreprinzator foarte bronzat cauta clienti pentru porumbul fiert din sacosa de rafie de pe umar.
Da, muzica de la baruri e tot house, dar e de apreciat ca nu-ti zboara creierii, conducatorii de ostilitati sonore au lasat-o moale, te auzi vorbind si, spre deosebire de multe portiuni din Mamaia, auzi ce vorbeste si vecinul de cearceaf, ba chiar si mandrele de la 4-5 metri care se hlizesc la parul tau de pe burtoaca de iarna, rezultat al suncilor, carnatilor si boefurilor.
Nota bene, apa e perfecta pentru copiii care invata sa inoate. Mergi cel putin 50 de metri printr-o apa calduta, cu adancimea maxima de un metru. Credeti-ma pe cuvant, fiindca cele doua domnisoare prezente, Caroline si Tania, m-au folosit drept cal de mare cu doua picioare de tractiune. Si le-am tras prin apa cu colacele lor pana mi-a iesit limba de-un cot. Departe, foarte departe de plaja, simti cum te gadila pe la glezne un curent racoros. Am tras si un inot scurt si arogant pana in zona in care ne balaceam eu si niste scuteristi aventurosi. Singur pe plantatie, campion fata de poporul de pe nisip.
Ah, si demn de mentionat, e loc pentru toata lumea, nu stau trei sezlongari cu alti sapte in brate, nu trebuie sa mergi in varful unghiilor de la picioare printre prosopari. Pe scurt e decent.
![](https://ctnl.ro/wp-content/uploads/2023/08/POVESTILE-MARII-NEGRE.jpg")
