O alta poveste de Craciun

Bianca COSTEA
„As vrea  sa fie Craciun in fiecare zi !”  striga la un moment dat baietelul de pe bancheta  din spate in timp ce,  in jurul lui,  toti ceilalati radeau si fosneau prin pungi dupa cadourile primite.
Autobuzul era plin de copii, de toate varstele, care se bucurau ca anul acesta Mosul nu i-a uitat. Acum vor avea si ei hainute calduroase, ghetute in care sa nu le mai inghete picioarele si dulciuri, ahh, bunatati pe care nu le mananca decat odata pe an …
Iar acum dupa scurta lor excursie in marele oras, Constanta parca se numea,  se intorceau in micul lor sat  cu nume de general, Scarisoreanu  unde,  in casutele lor saracacioase nu exista nici brad, nici miros de cozonaci, nici zambete.
Dar, copiii nu erau tristi pentru ca ei stiau ca exista un loc unde un OM , ajutat numai de cativa priteni, le pregatise un brad minunat, o masa plina de bunatati si un loc cald in care puteau reveni in fiecare zi .
Pentru ei, pentru copii,  si eu as dori sa fie Craciun in fiecare zi!