Ignoranta ca Modus Vivendi

Marian NEDELEA

„Ignoranta si lenevia sunt cele mai mari dintre toate relele. Ele sunt un teren pe care se nasc si cresc toate viciile si toate mizeriile.” (Benjamin Franklin)

In ziua de astazi, ignoranta a devenit un mod de a trai sau o profesie pentru multi dintre noi. Daca o cuplam cu lenevia, ca in maxima de mai sus, atunci ne iese cu siguranta un cocktail mai periculos pentru societate decat toate medicamentele aparute pe piata precum ciupercile dupa ploaie.

Facand o paranteza, stim prea bine ca multe dintre soiurile de ciuperci sunt otravitoare si ca n-avem voie sa ignoram acest aspect care, pana la urma, poate face diferenta intre viata si moarte in ceea ce ne priveste, lucru de altfel valabil si in cazul medicamentelor. Care este ratiunea pentru care oamenii aleg sa traiasca in ignoranta? Explicatia este simpla: pe de o parte din comoditate (tot o forma de  lene e si asta…), iar pe de alta parte din frica de nou. E suficient ca pret de numai o secunda sa le treaca prin minte ca vor trebui sa faca schimbari majore in viata lor si deja simt un cub imens de gheata pe sira spinarii. Daca se intampla, spre exemplu, ca cineva sa le prezinte o modalitate prin care ei pot deveni independenti din punct de vedere financiar, stiti ce spun? Spun asa: „Nu ma intereseaza, eu nu cred in asta, fiindca au incercat si prietenii mei si stiu sigur ca nu functioneaza.” si-atunci vine automat intrebarea incuietoare: „Bun, dar tu ai incercat?” si-atunci lasa capul in jos si tac precum pestele in tigaie… In aceste conditii, nemultumirile vis-a-vis de viata pe care o traiesc expuse, uneori, publicului larg atunci cand dau pe dinafara, mai au oare vreo legitimitate?

Tanti Maricica, femeie de 60 de ani care se gandeste, in momentul asta, ca trebuie sa mearga urgent la piata ca sa-si cumpere bors pentru ciorba, nu-i poate da nicidecum un sfat mai bun tinerei Angela decat cel pe care si-l poate da Angela ei insasi.
Culmea este ca aceeasi Angela a primit drept cadou, nu cu mult timp in urma, chiar de ziua ei de nastere, o informatie care i-ar putea schimba viata in bine si azi, si maine, si peste o saptamana, o luna sau chiar un an, cu conditia, insa, sa isi ia inima in dinti si sa actioneze. Ea trebuie sa devina constienta de faptul ca nu-si va rezolva niciodata neimplinirile daca va persista in a plange pe umarul vecinelor ori de cate ori are ocazia. Ea trebuie sa realizeze ca daca singura nu-si va face curatenie in viata sa, poate sa vina si tata-mare la conducerea acestei tari, fiindca tot intr-o nebuloasa totala va trai…
Nu de alta, dar s-ar putea ca, la un moment dat, persoana care i-a furnizat informatia, afland despre vaicareala ei nejustificata, sa o traga de maneca si s-o intrebe, revoltat: „Domnisoara, ti-am dat painea si cutitul, vorba lui Cosbuc… Ce-ai facut cu ele???”