Din vremurile bune ale covrigilor: Simigeria unde poti sa pui mana si pe o carte

Fac destul de des drumul spre Piata Ovidiu. Ori n-am avut ochi pentru locul pe care l-am descoperit ori, cine stie, poate chiar n-a fost acolo pana astazi, cand, inghiontit de un batalion de mate flamande, l-am descoperit. Mi-a placut si reclama din geam: La 4 covrigi il primesti pe al 5-lea gratis. Poate fiindca mi-a amintit de vremurile in care, cu banii in mana, dadeam fuga la simigeria de la cap de linie 42-43, din Tomis Nord, unde, pentru cei cinci lei pe care ii inmanam vanzatoarei primeam 4 covrigi si o braga rece ca gheata, dar groasa si buna la gust, care se potrivea perfect cu fierbinteala covrigilor.

Mi-au zburat prin fata ochilor momentele de asteptare la coada, privirea plina de speranta aruncata in cutia mare de lemn in care aterizau sirurile de covrigi, aruncati cu maiestrie de maestrii covrigari de pe placa unde se odihneau pana cand se rumeneau in cuptor. Cum mai numaram cati au mac si cati au sare… Cu mac erau putini, tare putini, iar aia cu sare aveau pe ei o sare mare, grunjoasa, sarata al dracului, iti facea gura punga.

Am reintalnit, nu stiu de ce, aceasta atmosfera, oarecum familiara, a covrigariei din amintiri, culmea!, intr-o mica simigerie de la Lupoaica. Mi-a placut acolo. Sunt si doua masute inghesuite, care iti dau senzatia vechilor inghesuieli de la coada, dar sunt si carti, ceea ce este chiar de mirare intr-o lume in care hartia se mai foloseste doar pentru impachetat.

The Good Old Times – Simigerie, braga si alte bunatati. O gasiti la Lupoaica.