Televiziunea Pellin. Dupa 15 ani (galerie foto)

La inceput a fost Bibica. Si Jupanul, doar ca Jupanului nu-i prea placea ideea. Da, brunetele, blondele si roscatele care se invarteau prin redactie si platou aratau al naibii de bine, insa mancau bani si Jupanului nu-i placea chestia asta. Dar, Bibica… Bibica voia, iar cand se pune o asemenea nevasta de-a curmezisul, ai incurcat-o drace!, o lasi sa toace banii si sa faca televiziune. Jupanul baga o mana in buzunar, cu cealalta isi rasucea firele de par din crestetul capului, stramba din gura si zicea: bani aruncati. „Valiiii, tu sa-ti vezi de cablagiii tai care te fura, ca stau toata ziua la bar, cu ce dracu’ si-or plati toate berile si cafelele alea, si mie sa-mi lasi oamenii in pace, auzi!? ” racnea Bibica din pragul studiolui, de tremurau si frunzele din copacii de pe Tudor Vladimirescu. Iar golanii de la cablu isi dadeau coate in barul de langa studio si cugetau intre sorbiturile de cafea: „Iar zbiara Bibica, sa ne luam talpasita d-aci, ca acusi vine nebuna”. In ultima parte a existentei televiziunii, Jupanul isi facuse un birou la etaj, unde se ajungea pe o scara metalica ingusta ca naiba, pe care Bibica nu incapea, drept pentru care se transformase in refugiul perfect pentru Jupan.

Au trecut multi ani de atunci. Studioul de televizune Pellin s-a inchis demult, dar familia lui nu s-a risipit prea tare, iar povestile nu si-au pierdut deloc din prospetime. E ca si cum s-ar fi terminat ieri, doar ca si-au facut aparitia niste burti, niste chelii, mult par carunt la domni si ceva riduri la doamne. In rest sunt la fel. Aceeasi gasca nebuna, pe care sunt aproape gata sa pun pariu ca ar fi stare sa faca o zi de emisie, doar asa, ca sa o mai auda o data pe Bibibca zbierand si sa-l vada pe Jupanul furisandu-se in barlogul de fuga…

Televiziunea Pellin a fost o idee frumoasa, ar fi putut mai mult, fiindca a avut o echipa de aur. Cred ca i-au lipsit norocul si un manager cu mana de fier, care sa stie sa struneasca treburile intr-o afacere de genul asta. O parte din echipa s-a reunit de curand, la un gratar stropit din belsug cu „profesori” si vin rece, sub conducerea lui Vasile Pipirigeanu. M-am bucurat sa ciocnesc un pahar, sa infulec mici si carnati si sa rememorez povestile primului post de televiziune constantean transmis exclusiv prin cablu cu Gabi Raica, Claudiu Dobrescu, Dan Mincea, Cristian Calistru, Luciana Murariu, Costica Ene, Nicu Ceara, Doru Diaconu, Simona Zburlea, Dan Nastase si Florina Pelin  Trandafir. Fetelor le-am trecut numele de pe vremuri, fiindca asa erau atunci, intre timp s-au mai schimbat lucrurile. Pe Mircea Taiss l-am scapat, dar ultimul mohican al tribului de la Pellin, inca lucrator in televiziune, a venit dupa ce eu am plecat. La intalnire a fost si nea Iulica (Iulian Petre) , nici cablagiu, nici ziarist, dar care le stia pe toate, fiindca era asociat cu Jupanul.

Din toate balbele vremii, mie mi-a ramas in memorie o singura poveste de care si astazi rad cu pofta. Se pregatea o emisiune pentru pensionari, Varsta a treia parca ii zicea. Urma sa o prezinte Oana, nepoata Bibicii. Fata era incepatoare, dar era draguta si isteata, deci, ca sa fie de ajutor, emisiunea s-a inregistrat. Si s-a facut un promo furibund, vreo 2-3 saptamani inainte, asadar toti pensionarii erau cu ochii lipiti de televizoare. Si noi la fel. Iar in statia de retransmisie pe cablu, toata lumea in par, inclusiv tatal prezentatoarei, coleg de cabluri si sarme, cu ochii holbati. Si incepe emisiunea, fata zice vreo cinci vorbe, se impiedica, dupa care trage un „Baga-mi-as picioarele, iar m-am incurcat, sa mai tragem o data!”. S-a facut liniste. Taticu’ avea un nod in gat, cat pepenele. Inregistrarea a continuat cu discursul reluat al fetei si… au inceput sa urle telefoanele cu pensionari care zbierau: „Baaaaa, va bateti joc de noi, acu’ ne si injurati, dupa ce am platit abonamentul!?” Am pus receptoarele deoparte si am trimis dupa niste sticle de vin…

PS Fotografiile sunt cam prapadite, dar marele meu telefon si-a gasit cel mai prost moment de a-mi trage o teapa.