La carciuma de la Brotacei, lasi orice pretentie la intrare. Preturi mici, consumatori cu pantaloni scurti, stropiti cu adeziv pentru gresie si faianta, si ochii tulburi, marturie a cercetarilor intense la cinzeaca a calitatii vodcii sau coniacului. La toaleta merita sa mergi doar daca simti ca in secundele urmatoare iti va curge siroiul cald in sosete. Altfel, recomandabil este sa mai strangi din fesieri, si sa dai din picioare pana acasa ori pana la primul copac izbavitor. E un loc de tip cash and carry, respectiv dai banul inainte, iei licoarea si o versi pe gat, ca atare, te uiti in portofel bine inainte sa comanzi. Genul de local unde nu se cade sa poftesti o doamna, decat daca vrei sa fii declarat Toparlanul anului.
Pentru asemenea invitatii exista locuri unde cafeaua nu se bea din pahare de plastic si nici nu costa 3 lei. Genul de cafenea in care am convenit sa ma vad cu o colega din televiziune, ieri, dupa conferinta de lansare a Festivalului national de Film Romanesc gazduita de Cityplex-ul din Tomis Mall. Cafeneaua respectiva are un aer trendy, un nume oarecum italienesc, genul unde se aduna blondinele cu dorinta de vedete locale. De altfel, cand am pasit inauntru, ceva mai devreme, cum bine ii sade unui domn, erau doua exemplare. De samanta, probabil. In fine, inainte sa intru imi amintesc ca in portofel nu prea mai aveam cash, jefuit fiind de diverse chioscuri unde treaba merge doar cu bani pesin. Dar, aveam card bancar si inca unul destul de plin, asa ca m-am tolanit fara griji in dreptul mesei dotate cu trandafir in pahar. Mi-am comandat o cafea normala, iar interlocutoarea mea o cafea cu desen, cu o floricica din nu stiu ce pictata in nu mai retin ce soi de lapte. Am palavragit despre una alta, despre un proiect frumos pe care sa-l sprijinim impreuna, iar la sfarsit am cerut intristarea pecuniara si am scos linistit cardul. Dupa niste secunde, am fost chemat la bar ca sa tastez codul PIN. Hmm, ce chestie, atata chin sa desenezi o cafea si sa n-ai un POS de deplasat la masa. Eh, sunt carcotas, m-am gandit. Dupa alte secunde, tanara picolita a venit sa-mi comunice ca nu le merge POS-ul asa ca platim cash. Portofelul meu se zgaltaia de ras in buzunar. „Ia-i banii din poseta doamnei, fiule. Platiti nemteste, fiindca atat primesti de la mine” sughita vesel portofelul. Ceea ce s-a si intamplat. Nu m-am putut abtine sa o intreb pe domnisoara cu servirea ce facea daca nu aveam suficient cash. „Pai, mergeati la un bancomat pe aici” a venit prompt raspunsul, semn ca nu eram primul guster care a crezut ca la cafeneuea din buricul targului, cu blonde vedetute e fundamental altfel decat la Bar de zi Brotacei…
Drept pedeapsa, le-am confiscat o frumoasa cutie cu chibrituri.
![](https://ctnl.ro/wp-content/uploads/2023/08/POVESTILE-MARII-NEGRE.jpg")
