Sa manipulam patetic pe noi subiecte: Mamaia si Cazinoul

Ohohoo, cateva sabiute locale au sarit patetic din teci si au plecat la lupta cea mare, respectand teoria conform careia primul raspuns la o provocare este tentatia de a sari la bataie, fiind, desigur, si cel mai narod mod de reactie. Neroziile, in cazul in care nu sunt puse la cale, caz in care se numesc altfel, magarii, de exemplu, sunt pe placul pescarilor in ape tulburi, care ies cu piepturile goale si arunca momeli multimilor capabile de prostii ulterior regretate. Iar romanul nostru verde, inca invatat sa percuteze la primul refren mai placut urechii, are o experienta bogata in a musca momeala manipulatorilor, incepand cu PreaSarac, dar cinstitul presedinte Nelu, continuand cu cei cinspe mii de specialisti din care a ramas Lis cu erectiile lui de pe la Capatos, trecand prin Lacramosul care a promis dreptate si adevar, dar ne-a oferit clanta si saracie, si cautand capatul cercului alaturi de, fatalitate, onestul Boc, despre care se anunta tot mai intens ca nu fura (probabil fiindca e mai incet de mana, deh, ardeleanul din el, salvat fiind, totusi, de regatenii dimprejur).

Insa razboaiele cele mari se mai poarta si prin papuris. De exemplu, Mamaia, unde guvernantii si reprezentantii sai locali se strang de gat cu primarul si consilierii sai pe o bucata de plaja, unde primii darama ce construiesc ailalti. Din timp in timp, ministreasa mai umbla si ea cu ruleta prin lege, mutand constructiile de la 100 de metri distanta de apa la 50 si vitavercea. Amuzant este ca, in timp ce politicienii se joaca de-a buldozerul, natura isi vede linistita de treaba pregatind disparitia „jucariei” in 10-20 de ani, fiindca plaja din Mamaia se erodeaza cate putin in fiecare an. Fenomenul s-a mai manifestat o data violent in anii 80, dar comunistii nu s-au certat pe chioscuri si baraci, ci au pompat speriati nisip in plaja unde abia mai aveai loc sa-ti asezi tartita. Astia noi fac politici… Rasu’-plansu’… Altfel, insa, combat prin ziare, pe la televiziuni mai mari, mai mici, cu 1000 sau 3 telespectatori, apara interesul cetateanului (sic!), iar cetateanul se uita in gura lor si, din timp in timp, isi mai sterge stropii de saliva intelectuala de pe mecla. Ar fi multe de spus, referitor la Mamaia, insa, ma voi rezuma la a constata transformarea subita a discursului unui domn, Marasoiu, care s-a trezit – vorba vine – din intreprinzator privat din turism in reprezentant al ministresei Udrea. In vremurile dinaintea schimbarii, pe domnul Marasoiu nu-l deranja politica locala, ba chiar sustinea inflacarat ca trebuie musai edificate sali de conferinta de mare capacitate pentru a motiva turismul de business. Ba chiar, respectivul domn, cred ca nu m-a lasat memoria, era mahnit de incapacitatea furnizorilor de utilitati – curent, canalizare – de a tine pasul cu dezvoltarea statiunii. Acum se scarpina altfel. S-a molipsit de buldozerita.

Cat priveste batranul Cazinou, pateticii s-au grabit sa strige gatuit catre popor, ca vrea Mazare cel rau sa ne vanda simbolul. Sau ca vrea sa-l paragineasca si sa-l darame. Imi vine sa rad. Turnurile Gemene erau un simbol al New York-ului si nu erau niste cladiri publice. Erau cat se poate de private. Ce are simbolul cu proprietarul? In discutie este renovarea cladirii si asigurarea unui management, cel mai probabil privat, care sa o mentina in viata. Ori, renovarea se poate face direct pe fonduri europene, in baza unui parteneriat intre un eventual Ordin al arhitectilor, autoritatea locala si mama Europa. Ba, daca ii duce bila, si cred ca-i duce, domnii ar putea face un pic mai mult decat predecesorii si, printr-un parteneriat cu Administratia Porturilor Maritime, ar putea ingramadi mai multi stabilopozi pentru a crea o mica insulita chiar in apropierea cladirii, unde exista deja premisa pentru un astfel de proiect. Deci, mai usor cu lacrimile de crocodil prin presa.

PS Astazi citeam amuzat un articol-sondaj intr-un ziar local, un stil de lucru intalnit prin anii 90, in care cativa cetateni de bine il infierau pe Mazare, desigur printre ei fiind strecurat si unul pro, cat sa nu fie de porc. Pentru iluminarea cetateanului, un astfel de material se realizeaza cu un scop precis, gen „sa-l ardem pe ala cu gura altora”, se iau 8-10 voxuri (declaratii), iar din intervievati se aleg cei mai convenabili, strecurandu-se si unul contra, eventual si unul relativ neutru. Astfel se obtine un articol manipulator de tip comunistoid.